„Viaţa este cel mai preţios lucru, iar meseria de medic veterinar este cu atât mai nobilă şi mai înălţătoare cu cât pacientul se află într-o dependenţă totală şi necondiţionată faţă de oamenii de lângă el”, o primă teorie predată studenţilor care aleg să frecventeze cursurile uneia dintre cele mai complexe facultăţi, de medicină veterinară. După ce-şi tocesc coatele pe băncile şcolii, desluşind tainele patologiei a zeci de specii de necuvântătoare, absolvenţii se trezesc specialişti într-o meserie pe cale de dispariţie în România.


Circumscripţiile sanitar veterinare au fost adjudecate deja, în instituţiile de profil care tratează hârtii nu mai este nevoie de personal, cabinetele veterinare particulare necesită o grămadă de bani pentru înfiinţare. Apoi, păsările şi animalele destinate consumului n-au nevoie de intervenţia unui medic veterinar, pentru că, în trei luni cât reprezintă perioada lor de viaţă, timp în care sunt îndopate cu chimicale, n-au timp să se îmbolnăvească.
Sătenii nu mai cresc efective mari de orătănii, că n-au bani. Aşadar, la ce mai foloseşte medicul veterinar? Această nobilă meserie cred că s-a prăbuşit odată cu domeniul căreia a aparţinut - agricultura.



Sursa: gazetanoua.ro