Căutându-şi pulsul prin teroarea nimicului, cetăţeanul Andrei Iordache a lansat recent, pentru posteritate, următoarea reflecţie de Gâgă: „Apa din Slatina nu e potabilă, dar e bună de băut!”. Adică, „Apa din Slatina nu e bună de băut, dar e bună de consumat!”. Gravându-şi numele guvernului Boc în dreptul inimii şi pierzându-şi, astfel, sufletul biblic, Andrei Iordache devine un demn urmaş al lui… Traian, făcând reclamă zgomotoasă Satanei şi măsurilor inumane pe care camarazii săi politici le-au luat în privinţa desfiinţării a peste 63 de spitale, între care şi cel din Drăgăneşti-Olt, care avea o adresabilitate de peste 60.000 de pacienţi.


Dacă ar fi să dau o definiţie activiştilor veroşi şi zeloşi ai acestui guvern paranoic, parafrazându-l pe Guillermo Cabrerra, aş spune că „indivizi ca Andrei Iordache sunt nişte patrupede fioroase, care, după ce l-au citit pe Traian Băsescu, atacă… Omul!”.
Fiindcă, oameni buni, cum să numeşti scoaterea în stradă a peste 200.000 de bolnavi, decât atac împotriva umanităţii?
Lăuze suferinde, bebeluşi de-o zi, bătrâni neputincioşi, bolnavi deconectaţi de la perfuzie, adică de la viaţă, au fost brutal evacuaţi din acele mici bastioane ale speranţei şi trimişi direct în… Infernul lui Boc. Acest faraon pitic coborât parcă din Era exodului biblic, pentru a ne „scoate din sistem”, şi pentru a rămâne numai el şi toată rasa lui „superioară”, portocalie, ca să conducă această ţară spre… „soluţia finală”.


Trecerea de la Modelul Bismark la Modelul Boc ne aduce aminte de o teză fascistă, purificatoare, numită în epocă „eugenie”, prin care se cerea eliminarea celor care nu erau croiţi după chipul şi asemănarea lui Hitler. Şi peste toate acestea, călcând cu bocancii lui stalinişti pe Jurământul lui Hipocrate, vine Andrei Iordache de la Slatina, ca să ne spună ce bună este reforma sanitară a guvernului Boc şi ce criterii viabile, morale şi umanitare stau la baza desfiinţării şi transformării celor 67 de spitale. Unul dintre „criteriile” invocate este lipsa banilor, o minciună cât roata carului, care sfidează însăşi Sociologia minciunii. Fiindcă – toată lumea a aflat – chiar în aceste zile de cumpănă grea pentru suferinzii României, că „fluturii portocalii” ai lui Boc (vezi pe cei de la Botoşani şi Suceava) au primit milioane şi milioane bune de euro, pentru a-i asigura micuţului „fürer” supremaţia în fruntea PDL.


În concluzie, pledoaria extremistă a lui Andrei Iordache îl scoate pe acesta din categoria creştinilor şi îl trimite înapoi în istorie, în „era maimuţelor cu haine”. Şi asta, pentru că îşi urlă în piaţa publică ideea că măsurile lui Boc sunt extraordinar de bune, iar noi suntem extraordinar de proşti, încât nu înţelegem nimic.
Demisia lui Andrei Iordache şi reintrarea lui în rândul oamenilor normali l-ar scuti pe acesta de un dispreţ total al slătinenilor şi ar avea şi posibilitatea iertării lui Hristos pentru sadismul său ideologic nemăsurat.



Sursa: gazetanoua.ro