Într-una din zilele trecute, într-un cadru neoficial, senatorul Dan Şova m-a întrebat direct: „– În definitiv, d-le Sârghie, dumneata de partea cui eşti: a noastră sau a PDL?”. Întrebarea lui Şova m-a luat niţel prin surprindere, însă m-am dezmeticit repede şi i-am replicat: „Aceeaşi întrebare aş putea să le-o pun, la rândul meu, lui Ponta şi Crin Antonescu… Adică, domniile lor de partea cui sunt, a poporului sau a lui Traian Băsescu şi a camarilei sale? Ce ar trebui, d-le Şova, să zguduie societatea ca să se ivească o nouă şansă de schimbare?”. Răspunsul meu, destul de neprietenos, a generat subit o polemică aprigă, dar constructivă, în rândul căpeteniilor social-democrate prezente, în blugi şi adidaşi, la respectiva întrunire.
Ideea pe care mi-am susţinut-o acolo şi pe care-o reiterez astăzi, în aceste rânduri, poate fi sintetizată în răspunsul la întrebarea: „De ce Ponta şi Antonescu nu reuşesc să ne convingă că ei şi partidele lor merită să se aşeze urgent în fruntea bucatelor?”.
Pentru că ei (cei doi lideri ai USL) sunt ţinuţi de Traian Băsescu în captivitate, ca doi bondari într-o sticlă, care văd tot ce se întâmplă afară, însă nu simt gaura eliberatoare… Amândoi se învârt în cerc şi bâzâie a răscruce, iar Băsescu şi Elena Udrea râd cu gura până la urechi şi de ei, dar şi de noi. De noi, cei mulţi şi proşti, care – la rându-ne – aşteptăm izbăvirea din partea unei opoziţii visătoare, stângace, lipsite de orizont…


I-am spus d-lui Şova că voi fi de partea USL, doar atunci când Ponta şi Antonescu vor reuşi să mobilizeze un milion de români (asumându-şi politic această idee), capabili să protesteze în Capitală, împotriva unui guvern care a ridicat jaful şi minciuna la rang de politică naţională. Voi fi alături de ei când cei doi (atenţie: Daniel Constantin de la PC nici nu s-a născut!!!) vor reuşi să-i dejoace lui Băsescu toate meschinele sale strategii, destul de primitive, dar atât de eficiente pentru el şi pentru clanul său devalizator. Băsescu ştie să acuze şi ştie să creeze teme convenabile pentru masele largi populare. Nu iartă pe nimeni dintre adversarii lui politici. Are ştiinţa dedublării. Menţine cu forţa şi prin şantaj (alo, dosarul tău e la mine!) majoritatea parlamentară actuală, o adevărată maşină rusească de vot, care funcţionează „Tot înainte!”, fără marşarier. Plânge cu un ochi soarta poporului, iar cu celălalt râde de crapă pământul. Ştie să cultive entuziasmul mulţimii, chiar şi atunci când ne face limitaţi, beţivi şi puturoşi…


În acest timp, Ponta şi Antonescu (bondarii din sticlă!) încearcă nişte figuri de salon, mânuind floreta pe ritmuri de menuet, iar Băsescu ne dă cu parul în moalele capului, în acorduri îndrăcite de „Ciuleandră”. Acest „popor cu performanţe limitate” (aşa cum meschin l-a catalogat marinarul) aşteaptă, nerăbdător, d-le senator Şova, ca Ponta şi Antonescu să iasă din… sticlă şi să rostească acele cuvinte magice şi mobilizatoare, care să ne reinstaleze în suflete mândria de a fi români.
Să se delimiteze urgent de Iliescu, Năstase, Voiculescu şi de toată masa aceea compactă şi securistoidă a peştilor piranha, care a ţinut România în loc trei cincinale! Abia atunci Băsescu şi PDL pot deveni istorie. Tristă, ce-i drept!



Sursa: gazetanoua.ro