Era cât pe-aci să ajungă cel mai mare ziarist în viaţă din judeţul Olt. Dacă într-o dimineaţă nu-i băga în cap Bălăşescu că e mai confortabilă pentru existenţa fiinţei umane administraţia publică locală. Iar când ideea a fost îmbrăţişată şi de Darius Vâlcov s-a născut polemica: a pierdut piaţa presei de la Olt un mântuitor sau a câştigat administraţia locală un apostol? Evident, discuţiile s-au încheiat în câteva zile, pe această temă, fără nici un răspuns! E cam ca la Bercea Mondial: după ce l-au schimbat pe Iacobescu din funcţia de procuror de caz, nimeni nu se mai interesează de soarta celui încătuşat. Dacă îi e bine unde e, când iese, pe cine mai pune naş la vreun nepot născut de vreo cumnată. Căci pe ai lui i-a cam terminat…


Revenim la subiect: Florin Valentin Ciocan, pe numele lui complet, este director general şi preşedintele Consiliului de Administraţie al Casei de Asigurări de Sănătate Olt. Îndeplineşte aceste funcţii în acelaşi timp. A ajuns acolo pentru că e cel mai bun şi pentru că în toamna lui 2009 ai lui Băsescu au furat mai mult decât ai lui Ponta. Altfel ar fi fost la fel de bun, dar nu ar fi ajuns niciodată să aibă un salariu care depăşeşte şi renumeraţia lunară a lui Daniel Bărbulescu, navetist de luni dimineaţa şi joi seara la Camera Deputaţilor, şi puţin peste leafa cumulată a lui Vâlcov cu a lui Stănescu.


Evident, în viaţă multe lucruri trebuie făcute pentru bani. Multe, dar nu chiar toate. Şi stau acum şi mă întreb dacă pentru bani, Ciocan, de la Casa de Sănătate, merită să joace rolul satrapului, a celui care are pe pământ puteri divine: să decidă câţi oameni trebuie să se îmbolnăvească, câţi au voie să primească tratament, câţi beneficiază de coşciuge sponsorizate cu ajutorul de înmormântare de la Casa de Pensii. Asta, pentru că instituţia unde el lucrează cu asta se ocupă. Dă drept de viaţă, dă drept de moarte. În numele unuia, Petre Duţă, prea mâncător de mistreţi, ştie Vladu, de la Spitalul din Slatina, mai multe pe această temă, care este şef la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, căreia i se subordonează şi… „căsuţa” lui Ciocan, de la Olt.


Nu sunt patriot mai mult decât trebuie. Nu cad pe spate pentru binele altuia, lăsându-mă pe mine pe locul doi, dar mă întreb cum ar reacţiona Florin Ciocan dacă cineva-l opreşte pe stradă şi-l acuză de complicitate la o crimă colectivă, îndreptată împotriva cetăţenilor care au proasta inspiraţie să se îmbolnăvească peste numărul de paturi aprobat de el, peste plafonul de medicamente care expiră în primele zile ale lunii. Iar băiatul ăsta, vă spun eu, e un om normal, are o familie frumoasă.
E slătinean mulţi ani de acum încolo. Iar din această postură, pentru un salariu mare, cât Grădiştea, fără Casa Căsătoriilor, să devii satrapul vecinilor tăi de stradă, în numele unei puteri politice care-i ceartă pe români atunci când se îmbolnăvesc sau nu mor mai repede, mi se pare cam mult. Sau, cine ştie, nu înţeleg eu cât poate să facă omul pentru bani!


Altfel, sănătate multă, domnule Florin Ciocan! Pentru că e un risc prea mare să ajungi vreodată pacient într-un spital în care te aşteaptă, cu deosebită consideraţie, doctorii cărora tocmai le-ai mai tăiat din paturi, le-ai mai redus din măruntele lor privilegii…



Sursa: gazetanoua.ro