S-ar zice că, de la unu’ aprilie a.c., i-am fi dat cu flit recesiunii. Repusă de-a dreptul pe picioare, de către actualii diriguitori, Românica noastră poate răsufla uşurată. Am ieşit la iarbă verde, la lobodă, la dragavei, putem strânge cureaua! Depăşirea cu succes a recesiunii nu e snoavă, nu e păcăleală! O ştim oficialmente chiar de la vocile cele mai avizate şi autorizate, recte şeful statului şi premierul. De cum le-a ieşit din gură vestea cea mare, s-a repezit să le întărească spusele droaia de gurişti de-ai preşedintelui şi de-ai partidului. Rezultă din balivernele dumnealor că economia e cât pe-aci să-nceapă să duduie, ca pe vremea lui Tăriceanu, că industria şi exporturile mioritice bat recordul cu cele mai spectaculoase avansuri din UE.
Sărăcia, scumpirile, brambureala din administraţie, din învăţământ, din Sănătate, prăbuşirea puterii de cumpărare vin să contrazică optimismul guvernanţilor. România profundă nu prea sesizează binefacerile portocalii. Probabil că din recesiune or fi ieşit doar familionul prosper şi norocos Băsescu, oligarhii din camarila acestuia, pletora de îmbuibaţi pedelişti şi clientela lor politică, tare lucrativă şi prosperă, traseiştii şi ciolănarii care susţin, prin votul lor interesat şi meschin, şirul nesfârşit de asumări guvernamentale aberante.


Între timp, efectul nociv al deciziilor administraţiei Băsescu-Boc îşi arată roadele, mai ales în domeniul sensibil al investiţiilor publice. Modernizarea infrastructurii rutiere a fost şi este, doar la modul declarativ, prioritatea-priorităţilor măreţului program guvernamental de redresare a ţării. Povestea gogonată a construcţiei de autostrăzi din România a ajuns de pomină în Comunitatea Europeană şi printre investitorii străini. E ca-n Balada Meşterului Manole: de ani buni tot construim autostrăzi, când prin Transilvania, când pe Valea Prahovei, când spre Litoral, tot începem şi nu finalizăm nimic, tot suplimentăm şi adiţionăm proiecte, costuri de sute de milioane de euro, fără ca să ajungem să rulăm vreodată civilizat, conforabil pe astfel de căi rutiere. Un haos fără de sfârşit, întreţinut, finanţat pe banii statului şi în paguba statului, de „specialiştii” de la CNADNR, patronat, între alţii, cu strălucire managerială, de un gargaragiu ca Radu Berceanu, fost până mai ieri mare ministru la Transporturi. Înlocuirea acestuia cu Anca Boagiu îmi dădea deunăzi iluzia şi speranţa că, în sfârşit, construcţia de autostrăzi din România a încăput pe mâini bune. Iluzii deşarte. Cu toate bunele sale intenţii, madam Boagiu nu va izbuti mare lucru!

*

E prea puternică încrengătura de interese şi matrapazlâcuri prin care, de ani de zile, se sifonează sute de milioane de euro din banul public, în beneficiul profitorilor de comisioane grase şi al unor nababi ai asfaltului, precum Umbrărescu, Căşuneanu şi alţi mafioţi pe care, dacă mi-aduc bine aminte, într-o vreme chiar preşedintelui Traian Băsescu îi mângâia părintele, pe creştet. Dând peste nereguli flagrante, doamna de la Transporturi vrea să taie în carne vie. Săptămâna trecută, dânsa a reziliat contractul cu compania (franceză) Colas, pentru tronsonul Cernavodă-Constanţa. Francezii şi-au luat sculele şi au plecat.
Lucrările s-au împotmolit şi pe tronsonul Moara Vlăsiei-Ploieşti, de pe care şi-au retras utilajele şi sus-pomeniţii regi ai asfaltului. Pe ruta Comarnic-Braşov nu se mai lucrează de luni de zile. În Transilvania, Trustul Bechtel a trimis angajaţii în şomaj. Fulminantul program portocaliu, graţie căruia în acest an România trebuia să se pricopsească aproape cu 300 de kilometri de autostradă, se amână până la Sfântul Aşteaptă.



Sursa: gazetanoua.ro