si din toate galaxiile cunoscute de om.Citat:
Mesaj iniţiat de Crazy_Dragosh
Versiune pentru imprimare
si din toate galaxiile cunoscute de om.Citat:
Mesaj iniţiat de Crazy_Dragosh
http://www.craiovafc.ro/galerie/26_p...-paunescu.html Poze de la priveghi si de la inmormantarea celui ce a fost Adrian Paunescu
http://www.craiovafc.ro/video/52_inm...-paunescu.html Si un scurt filmulet de la inmormantare
condoleante familiei....inca mai este viu prin cea facut pe pamant
A murit. Condoleante sincere. Nu pot uita totusi ca atunci cand ai nostri mancau paine cu sana, nenea "patriot" putea a vanat in conacele lui Ceausescu. Astia care au peste 30 de ani stiu de ce. Sau ar trebui.
AS FI CURIOS SA STIU CAM CATI ANI ARE FIWCARE DIN CEI CARE SE ARATA INDURERAT PANA LA LACRIMI DE MOARTEA UNICULUI MARELUI INEGALABILULUI GENIALULUI BLA BLA BLA ... PROBABIL CVASITOTALITATEA NU AU TRAIT EFECTIV PERIOADA PREDEMBRISTA CA SA POATA REALIZA ENORMITATEA PUPINCURISMULUI. IAR CEI CARE AU PRINS VREMURILE...CAT DE USOR UITATI !...MAI MULT, MAI CA IL FACETI DIZIDENT... NU VA INTREBATI DE CE A VRUT LUMEA SA IL LINSEZE IMEDIAT DUPA REVOLUTIE??? NU CREDETI CA OAMENII AIA AVEAU MEMORIA MAI PROASPATA ? PATETIC !!!! NU II NEG TALENTUL, INSA AU MAI FOST SI ALTI POETI SI CHIAR EROI ADEVARATI CARE NU AU FOST ADUSI IN ATENEU. CONCLUZIA MEA E CA MOARTEA VINDE NECONDITIONAT. MAI TAIATI DIN ELE DA-TI-LE DRACU' !
E greu sa scri despre Adrian Paunescu , ca sa poti scrie despre el trebuie in primul rand sa te ridici la nivelul lui , sa ii intelegi ideile . Acum ca el nu mai este si-au amintit toti cat a insemnat el pentru noi , cate ne-a dat si cate a vrut sa pricepem . Unii l-au admirat , altii l-au iubit iar altii l-au contestat insa nu poate spune nimeni ca a fost cineva care sa nu ii recunoasca meritele culturale deosebite .
Eu personal imi aduc aminte , cu drag , de inceputurile mele pe stadionul Central , devenit apoi Ion Oblemenco (in memoria unui alt nume greu trecut in lumea celor drepti). Cand auzeam Adrian Paunescu , cand il vedeam la televizor imediat ii asociam numele nu cu PSM-UL ci cu Universitatea Craiova , nu cu Cenaclul Flacara ci cu Cantec pentru Oltenia . Imi aduc aminte cum pierdeam serile urmarind emisiunea lui Ioanitoaia "Procesul Etapei" emisiune ce de multe ori se intindea pana noaptea tarziu . De multe ori invitat era Maestrul care indiferent de perioada in care se afla Stiinta el avea cuvinte de lauda la adresa ei , el mai scotocea prin gandurile sale si mai scotea cateva replici care facea imposibil de raspuns partenerilor de emisiune.
Adrian Paunescu (stiu , o sa fie multi care citind acest text o sa fie iritati de regularitatea cu care ii repet numele dar simt nevoia sa il pomenesc de o mie de ori ) a iubit neconditionat Craiova , si-ar fi dorit sa mai sarbatoreasca cu baietii un titlu de campion sau macar cateva zile in plus ca sa prinda marele meci cu Dinamo din cupa dar acolo in cer Oblemenco , Crisan , Otet , Deselnicu si altii aveau nevoie de el , incet , incet Campioana unei mari iubiri si Craiova Maxima se reintalnesc in ceruri .
In ultima emisiune cu Adrian Paunescu pe care mi-o amintesc maestru isi trada boala , nu mai era acel barbat tare ca o stanca ce imi marcase copilaria , nu mai era acel maestru care s-ar fi luat la trante cu oricine insa era acelasi ADRIAN PAUNESCU care, atunci cand iti zicea cateva cuvinte te facea sa apleci capul . Am sperat in ultimele zile ca va scapa , ca de acolo de sus Dumnezeu il va mai lasa macar cativa ani desi in sufletul meu stiam ca maestrul deja plecase in lunga sa calatorie invins fiind de boala (sau poate de noi , prin nepasarea noastra ).
Pregatindu-ma sa inchei nu pot decat sa remarc un lucru , iubirea lui de tara si de semeni ce a mai evidentiat-o odata atunci cand incheind ultimul sau poem , intr-o lupta apriga cu moartea , cu secundele , Adrian Paunescu si-a facut timp sa scrie in ultimul sau vers de aceasta amarata si blestemata tara "Da-mi, Doamne, viata, înca niste ani / Si tarii mele minima dreptate!" . Acesta era Adrian Paunescu , autorul imnului Universitatii Craiova si protector al CRAIOVEI atunci cand nimeni nu indraznea .
TE VOM IUBI MEREU MAESTRE...
Si un mic filmulet despre cel care a fost Adrian Paunescu http://www.craiovafc.ro/video/53_adr...ubi-mereu.html
RIP !..
M-a fascinat cand a facut sa izbucneasca acel folk vindecator de netrebnicia dezumanizanta a ceausismului maoist, cu Dorin Liviu Zaharia, Marcela Saftiuc si Mircea Florian, cu Doru Stanculescu, Vali Sterian, Bodolan, Minghiat si cati altii, pentru ca, destul de iute, sa-i piarda pe toti, dorindu-l pe fiecare animal captiv si etern recunoscator în custile de cenaclu-Zoo, inlocuindu-ne bietele surogate de Woodstock si Isle of Whight cu tot mai penibile aparitii decerebrate pe scenele „Cantarii Romaniei“. Am participat la primul cenacul sustinut in Craiova. Se intampla in toamna lui 1976. Aveam 14 ani. Am intrat in sala cu ajutorul uni frate (student) al celui mai bun coleg. Am stat pe scena si am fost bulversat de felul cum manipula. Am ascultat muzica buna. Pe atunci nu se scriau cantece pe versurile (am spus versuri, nu poezie) paunesciene. I-a sprijinit, dar i-a pierdut pe Phoenix-i, dupa care i-a folosit necinstit pe cei de la Iris pentru a excita pana la dementa tineretul, dus pe culmi cu acorduri AC/DC, pentru ca la miez de noapte sa fie aruncat direct in gura osanalelor pentru „Marele Carmaci“.
Mi-l aduc aminte la alt cenaclu craiovean, pe stadion: el sutand intr-o minge, intr-o seara de decembrie 1982, inaintea unui spectacol pe care trubadurii lui urmau sa-l dea acolo, pe un stadion plin de pustani si ex-pustani olteni. Pe vremea aceea, a suta intr-o minge pe un stadion din Craiova era precum rostise J.F. Kennedy, in inima Berlinului, Ich bin ein Berliner. N-am sa uit niciodata – si nu am o explicatie cum de asa ceva fu posibil in era ceausista – ca, dupa suturile lui Paunescu in acea minge, peluza stadionului a inceput sa strige "Paunescu-al nostru e / Cel mai bun din resere" (parafrazare dupa scandarea care a facut mult rau Universitatii Craiova, pe vremea aceea, scandare care se auzea meci de meci: "Iliuta-al nostru e / Cel mai bun din resere" - bineinteles era vorba de Ilie Balaci si spunea un mare adevar).
Cand a facut revista si Cenaclul Flacara, s-a cutremurat lumea gazetareasca si piata artistica, s-au zguduit structurile Partidului, Militiei si Securitatii, pentru ca apoi, an de an, revista sa decada hilar, cu vraci paranormali, minciuna paranoica, fotbal politic, santaje profitabile buzunarelor Boss-ului (reteta preluata cu succes de OTV-ul de astazi).
Genial manipulator, Paunescu ii facea sa planga-n hohote pe ardeleni cu „Lancea lui Horea“, figura de Christ rastignit pe crucea istoriei a lui Avram Iancu si „Treceti batalioane romane Carpatii“. Pe basarabeni cu Stefan cel Mare, Doina si „ne e dor de Eminescu“. Pe batrani cu acea „Ruga pentru parinti“ sfasietor cantata de Hrusca. Pe adolescenti cu „Floare de Iris“, iar pe fratii lor mai mari prefatand extraordinarele „Cantafabule“. Pe oamenii de arta cu „actorul a iesit în piata, sa-si cumpere ceva salam... ca voievod peste un neam“. Ridica in extaz mii de oameni pe stadioane, pentru rock sau fotbal, dar – pervers tortionar mental si moral – ii contorsiona in final intru venerarea aceleiasi dictaturi bicefale: Ceausescu-Paunescu.
Nu am nimic impotriva miilor de oameni carora textele lui Adrian Paunescu le incalzesc si astazi sufletul, asa cum mi se pare josnica ironizarea celor care inconjoara in genunchi Manastirea Nicula de Sf. Maria, ori care se calca-n picioare ca sa atinga moastele unui sfant. Dimpotriva, uneori le invidiez inocenta si ardoarea. Tot ce-mi doresc, în schimb, este ca si ei sa respecte rezervele celorlalti, fara a mai sapa cu incruntare la groapa dintre marele public si elitele culturale.
Odihnească-se-n pace! nu i se aplica lui Adrian Paunescu. Daca dincolo e o alta existenta, el nu se va odihni nicicum. El a fost ca un fenomen al naturii. Precum ploaia de vara, enervanta daca te prinde cand iti vopsesti gardul, sau incantatoare daca esti cu iubita intr-un foisor din parcul gol. A fost precum zapada de ianuarie, care-i placuta daca esti incotosmanat pe sanie si care-i groaznica daca ai cizmele sparte.
Atat.
P.S.
Maica-mea mi-a povestit ca, la moartea lui Stalin, a plans din toata inima. Era eleva si, bombardata cu discursurile de la radio in care i se spunea ca a disparut un om providential, tatal care avusese grija de toti copiii lumii, era convinsa ca a pierdut pe cineva foarte drag.
NEMURITOR in sufletele OLTENILOR.