Nu ştiu în ce măsură îi interesează pe americani, pe englezi şi pe suedezi (sau pe alţii, indiferent care) cam ce gândesc eu. Dar după cele trei ore petrecute cu Julian Assange la Ellingham Hall (o adevărată sărbătoare a gândului liber şi a curajului de a fi) şi după tot ce-am citit şi după parcurgerea unei cantităţi importante de materiale WikiLeaks, sunt în situaţia de a spune un lucru: ne aflăm în faţa unui om de excepţie, controversat doar de politicieni şi de presă.

Pot şi să depun mărturie în orice tribunal că Assange nu este nici pe departe marele pericol sau bau-bau al lumii, aşa cum este el portretizat în cele mai multe locuri. Dimpotrivă, este un profesionist care a inovat presa, care a adus elementul de referinţă şi profesionalism în internet, un om cu o generozitate hrănită de credinţa într-un ideal.

Mi s-a părut una dintre prezenţele cele mai etice pe care le-am întâlnit vreodată. În plus, are şi un soi de seninătate aparte, dată de credinţa în dreptate, în adevăr, în libertatea de exprimare. Assange nu este omul guvernelor, nici al grupurilor de presă şi cu atât mai puţin al clanurilor sau al organizaţiilor periculoase. Nu are nimic cu toate acestea. Dimpotrivă, acest om încearcă o recuperare a jurnalisticii de tip “câine de pază al societăţii”, în dauna presei bulevardiere. Şi, în acelaşi timp, încearcă o îmbogăţire a comportamentului democratic. Marile puteri şi oamenii lor nu pot face orice pe seama oricui, nu pot transforma relaţiile democratice într-un spectacol sau într-un gambling de putere! Assange vrea încă o presă în slujba cetăţeanului, nu a guvernelor sau a marilor puteri.

Tot scandalul cu procesul înscenat în Suedia este chiar dovada decăderii la care a ajuns presa şi a libertăţii de exprimare utilizate pe dos de cei care o proslăvesc. Când e vorba de viaţa unui om aflat în situaţia de a revoluţiona un domeniu şi chiar de a schimba ceva în comportamentul adeseori aiuritor al guvernanţilor, atunci libertatea presei nu mai contează. Când e vorba de ţintuit guverne, ea redevine o valoare sau o monedă de schimb. După caz!


Sursa: editie.ro