Locul: Un buncăr din Berlin, aflat la câteva sute de metri de Reichstag.

După ce Boc îl anunță că tot mai mulți bucureșteni se apropie de Piața Universității, ocupând poziții strategice în barurile din centrul istoric, președintele alungă veștile proaste cu un gest ferm. “Nu-i nimic, Igaș are un detașament de jandarmi cu care n-a intervenit încă. Poate să spargă imediat încercuirea, trebuie doar să-i spun.”

Când aude numele lui Igaș, Boc simte că i se face rău. “Stăpâne...”, încearcă el să spună, dar nu poate duce ideea până la capăt. Noroc cu generalul Gabriel Oprea, care, fiind mai milităros, reușește să articuleze veștile proaste fără nicio jenă: “Stăpâne, Igaș nu a putut aduna destui oameni. A încercat să ceară întăriri printr-un mesaj scris, dar a făcut atât de multe greșeli elementare de ortografie încât nimeni nu l-a luat în serios. Toată lumea a crezut că e compunerea neinspirată a unui elev vag retardat. Acum ne pare rău, dar e prea târziu.”

După câteva secunde în care a privit în gol, uitând parcă să mai respire, Băsescu rostește răspicat: “Nu mai rămân în încăpere decât Oltean, Udrea și Boc. Restul merg la non stop-ul de la colț și-mi cumpără o tărie, că mi s-a făcut sete. Și vedeți, aduceți-mi și o bere hefeweizen nefiltrată, dacă tot ne aflăm în Berlinul anilor ’40!”

Sursa: catavencii.ro