Lui Basescu i-a inghetat hahaiala pe buze

n clipa în care Traian Băsescu a dizolvat toată viaţa socială a românilor, în disperarea sa pentru perpetuarea Puterii, noi nu mai avem nicio obligaţie faţă de domnia-sa şi faţă de PDL. Partid care reprezintă – în viziunea tiranului portocaliu – singurul fragment de Românie, ce trebuie să supravieţuiască acestei crize „internaţionale”, întru ameliorarea căreia Băsescu şi Boc nu au făcut şi nu vor face nimic. Nimic nu mai pot face şi nu mai pot gândi, decât păstrarea Puterii, utilizând toate metodele de tip bolşevic, destrămând definitiv democraţia şi speranţa românilor de a trăi un pic mai bine.

Cruciada pornită împotriva lui Băsescu, la această oră a istoriei (excluzându-i pe provocatorii aflaţi în solda Serviciilor Secrete), înseamnă, de fapt, o cruciadă pentru salvarea democraţiei, fiindcă românii au ajuns la capătul scârbei şi al vieţuirii… Băsescu are nostalgia haosului mai ceva decât Ceauşescu. Ce vijelios se îndreaptă acest om spre un stat totalitar, împreună cu partidul-stat pe care-l cârmuieşte! Iar noi, cu cât ne adâncim în a descifra intenţiile sale destabilizatoare, cu atât mai mult îi intuim alunecarea spre o restauraţie comunistă.

Ce înviorare ciudată îi produceau matrozului, altădată, mişcările greviste şi nemulţumirile poporului! Ce voluptate a hăhăielii îl cuprindea atunci când privea la suferinţele românilor! Iată, însă, că mămăliga a explodat peste întinderile răului absolut, peste „eterna şi fascinanta Românie”, încercând să pună capăt pelagrei şi ciumei din ţară, echivalente visului şi soluţiei finale ale lui Băsescu: „România, cu toate instituţiile sale, să îngenuncheze la picioarele mele!”.

În această iarnă a pătimirii noastre, românul, cu respiraţia oprită pe ruinele ţării sale, a ieşit în stradă, împotriva „terapeuticii” contra omului, pe care a dezvoltat-o Guvernul Boc, condus de Traian Băsescu. Ne revoltăm pe acest deşert moral, pe care ultimul preşedinte comunist al României l-a adâncit cu o satisfacţie personală nemaiîntâlnită, lăsând în urma sa un soare în agonie şi un apus implacabil al vieţuirii românului în propria lui ţară. Ne-am lăsat amăgiţi de vanităţile marcante ale acestui marinar needucat, incapabil să ierte pe cineva care se opune spiritului său malefic. El nu are niciun pic de jenă în faţa dezastrului, pe el dezastrul ţării sale îndemnându-l la o Geampara, la o Ciuleandră sau la o Manea, cu „prinţesa Ardealului”, în ritmul cărora ţopăie din buric, spre disperarea condiţiei umane.

Iată, însă, că astăzi acestui fachir i-a îngheţat hăhăiala pe buze. Îngropat de viu în agonia partidului său extremist, preşedintele este, în acest moment, o negură solidificată pe trupul purulent al României. Singurul martor al comportamentului său este poporul român şi tot poporul va birui. Iar dacă nu se va întâmpla acest lucru, atunci „suntem o ţară de năuci”, vorba lui Petre Ţuţea.

Sursa: gazetanoua.ro

http://al33cs.blogspot.com/2012/01/m...de-strada.html

Hai peste ei!