a murit,dar pot sa zambesc

Mesaj iniţiat de subZero

AI PUTEA SA ZAMBESTI CAND TI-A FOST LUATA O PERSOANA APROPIATA , DACA AI STI CA MERGE INTR-UN LOC MULT MAI BUN DECAT ACEASTA LUME?

hai ca iti raspund eu ...daca o persona la care tii , apropiata tie poate urca la servici o treapta dar asta presupune sa se mute in alt oras ? ai fi trist ca pleaca(asta inseamna totusi egoism) , sau te-ai bucura pt ea(asta e totusi sadism ) ? sincer cred ca cele 2 stari trebuie asociate cate putin de la fiecare.

Mesaj iniţiat de Xayidee

mie nu mi se pare apreciere, mi se pare mai degraba spectacol de proasta calitate. babe urland, fomei lesinand, aruncatul cu bani. kitsch!

o inmormantare trebuie sa aiba un aer solemn. e tragic, e trist, trebuie respectat acest lucru, dar nu asa.

faptu ca ce se boceste simbolizeaza atasamentul pentru cel pierdut, mai bine o inmormantare unde lumea isi exteriorizeaza sentimentele decat una ipocrita unde se prefac ca nu sufera (sau viceversa)

Mesaj iniţiat de zurLia

Eu n-as fi capabila sa zambesc sau sa ma adaptez prea usor unei astfel de situatii.
Cum sa zambesti cand te gandesti ca persoana pe care ai indragit-o, alaturi de care ai trait o gramada de momente frumoase, persoana de care te leaga atatea amintiri e acum moarta si n-o s-o mai vezi, n-o s-o mai auzi, niciodata, niciodata? Niciodata! A fost, acum nu mai e si nici n-o sa mai fie. Gata.
Eu nu ma vad in stare, nu stiu daca e o slabiciune sau o afectiune exagerata.

personal cred ca e decat egoismul tipic omului . Nu e un defect , as putea spune ca imbinat cu putin altruism e chiar o calitate.

Felul acesta de reactie la moartea cuiva este comun tuturor crestinilor catehizati (initiati cat de cat in religie, cei "dusi la biserica").
Plansul, tristetea, nu sunt exlcuse din peisaj, doar jelitul, bocitul...
Nu poti sa faci chef cand ai pierdut pe cineva (e o despatire de lunga durata moartea, e normal sa fi trist ca nu vei mai vedea persoana aceea care ti-a fost aproape, care ti-a fost un sprijin), dar trebuie sa te gandesti cu speranta la ziua invierii si sa te rogi ca cel raposat sa "fie asezat in randurile celor drepti" si sa se odihneasca "intr-un loc cu lumina si verdeata de unde a fugit toata suspinarea".

Daca ai stii ca asta se intampla cu cel drag tie, ai mai fi la fel de deznadajduit?
Nu ai fi un pic bucuros ca a fost "promovat" intr-un astfel de loc?
Ai plange si despartirea dar lacrimile tale vor fi si de bucurie...

Mo, in primul rand, zaide, ceea ce descrii tu acolo, circul ala, se numeste RITUAL de inmormantare si difera de la zona la zona, de la religie la religie, de la conceptii la conceptii, de la traditii la traditii.
De ex, in unele culturi jelitul si plansul decedatului semnifica importanta acestuia pentru familia lui, si sugereaza durerea pierderii lui de catre cei dragi.
La alte culturi, jelitul este aproape interzis, sau cel putin nerecomandat, deoarece se presupune ca plangerea si regretarea celui decedat il impiedica sa plece pe lumea cealalta, il tine prins aici, printre cei vii. De aceea nu se jelesc mortii.

Iar aici nu poate fi vorba decat despre o chestiune de alegere. N-are legatura cu "gusturile" in materie de ritualuri de inmormantare. Tu poti alege sa plangi un mort in felul tau, dar daca traditia locului este sa se jeleasca si familia lui decide sa-si arate durerea in mod traditional, n-ai ce sa-i faci.
La fel poti sa organizezi un eveniment "solemn" si sa vina oameni foarte indurerati si in loc sa vorbeasca despre decedat cu placere, sa se imbolnaveasca pur si simplu de durere. Oricum ai da-o, tot nu iese cum vrei tu.
Cultura e cultura, n-ai ce sa-i faci. Nu poti schimba traditia, asta e de mii de ani, dar poti sa renunti la ea sau sa aderi la alta, sa-i imprumuti valorile si obiceiurile. Desi nu stiu cum ar fi asta. E exact ca si cum te-ar dezgusta dragobetele si ai prefera sa sarbatoresti Valentine's Day ca e mai cool, ca ti se pare mai trendy sau mai decenta.



Si ca sa fiu si ontopic, ca si-asa nu citeste nimeni postu' ca e prea lung, Da, as putea sa zambesc la o inmormantare. La a bunicii mele am si ras am si plans. Am ras amintindu-mi de clipe din copilarie petrecute alaturi de bunica si de tot ce m-a invatat si am plans in momentul despartirii definitive, pentru ca stiam ca n-o s-o mai vad niciodata, nici vie nici moarta, si pentru ca mi-a parut foarte rau ca nu m-am dus s-o vad inainte de moarte. Dar stiam ca se chinuia foarte mult in ultima vreme pentru ca era si f batrana si f bolnava si intr-un fel a scapat de toate astea cand a murit, asa ca m-am bucurat putin.
Cel mai bine este sa-ti amintesti cu placere de cel pe care l-ai pierdut.

esti impacat cu ideea mortii dak cel care a murit era batran sau era bolnav insa nu cred k iti arde tie sa razi dak cel care este ingropat este un copil sau un tanar pt care abia incepuse viata ...nu este egoism sa vrei sa ai alaturi persoana aceea ,sa fie mereu cu tine pt k nu se stie ce este dincolo ..din cate stiu eu nu s'a intors nimeni sa spuna cum a fost "pe lumea cealalta" ...dc sa nu vrei s ate bucuri de lumea asta cu bune si rele alaturi de cei dragi tie? eu una nu as putea accepta asa ceva ..am pierdut multe persoane dragi mie si unele chiar nu trebuiau sa plece asa devreme pt k viata abia incepuse pt ei insa nu m'am bucurat deloc ....ma puteti considera cum vreti voi da nu accept moartea decat in cazurile in care chiar e necesara(boala batranete)

Mesaj iniţiat de micutzu9

eu nu crd in dumnezeu dar am f mare respect pt cei religiosi...macar stiu ca sunt niste oameni cu suflet si cu principii bune.
am auzit de la profa de religie ca a fost la o inmormantare unde erau oameni care aveau alta religie,adventisti...nu va inchipuiti ca era cine stie ce secta.cei de acolo,familia baiatului chiar,se bucurau ca fiul lor s a dus in ceruri, fericiti ca acum este langa dumnezeu;nu se bucurau la extrem dar era o combinatie tristete-fericire.
ati putea sa acceptati asa de usor si chiar sa zambiti,cu toata credinta in dumnezeu,ca v a fost luat o persoana f apropiata??????

profesoara ta de religie a exagerat... nimeni nu se bucura cand ii moare cineva, poate ca erau pe de-o parte mai consolati cu gandul ca o sa-l revada vreodata(in rai)... dar in nici un caz nu erau fericiti si nici nu zambeau.
la ce te-astepti la o profesoara de religie ortodoxa care uraste celelalte religii...adventisti,ortodocsi,catolici,protestant i,baptisti,martori ai lui iehova, sunt multe religii crestine, si nu stii in primul rand care au dreptate si ale carei principii sunt adrevarate..nu mi-o luati in nume de rau, dar asa este..cunosc adventisti, si nu i-am vazut asa "zambareti" cand au un necaz....

Mesaj iniţiat de anghy20

o intrebare fara sa te superi pe mine .. dar cine esti tu sa accepti moartea altcuiva?

da fara s ate superi pe mine acum iti raspund cu o alta intrebare: tu nu citesti cu atentie? hai sa iti explic ce scrisesem mai sus: te impaci cu ideea k s'a dus in cazul in care e bolnav adik: dc sa se chinuie degeaba ,sa sufere in zadar cand asta oricum ar fi in ultima instanta finalul? pan la urma toti murim nu? si dak unu este bolnav nu iti doresti sa moara mai rpd sa nu s emai chinuie ?asta in cazul in care nu se mai poate face absolut nimik...si dak e batran care moare nu zic k sari de bucurie canti sau mai stiu eu ce iti inchipuisi tu k as fi zis eu da esti impacat intr'un fel pt k si'a trait viata si;'a vazut nepotii pe cand dak e vb de un copil sau un tanar la inceput de drum iti pare mai rau si zici k viata e nedreapta....so ca o concluzie NU sunt nici Dumnezeu niic Satana nimik! sunt doar o fata care pusa in fata faptului implinit se resemneaza pana la urma.....nush ce ai inteles tu din ce am spus eu de m'ai luat cu asemenea intrebare..

Mesaj iniţiat de @l3cs

profesoara ta de religie a exagerat... nimeni nu se bucura cand ii moare cineva, poate ca erau pe de-o parte mai consolati cu gandul ca o sa-l revada vreodata(in rai)... dar in nici un caz nu erau fericiti si nici nu zambeau.
la ce te-astepti la o profesoara de religie ortodoxa care uraste celelalte religii...adventisti,ortodocsi,catolici,protestant i,baptisti,martori ai lui iehova, sunt multe religii crestine, si nu stii in primul rand care au dreptate si ale carei principii sunt adrevarate..nu mi-o luati in nume de rau, dar asa este..cunosc adventisti, si nu i-am vazut asa "zambareti" cand au un necaz....

Cred ca micutzu a incurcat religiile, nu cred ca a zis cineva de adventisti care sunt tot crestini la urma urmei... cred ca era vorba de o religie asiatica...

mai ..pai si eu ce iti zisei mai sus? doar in cazuri rare accept ideea mortii adik ma resemnsez..ppoate ma exprimai gresit trebuia sa spun resemnare ...si la faza ca nu as putea accepta asa ceva ma refer k nu sunt de acord cu moartea cuiva ceea ce tu nu asta intrebasi.....tu m'ai intrebat :" dar cine esti tu sa accepti moartea altcuiva? " si ti'am raspuns :ma resemnez ,acceptare e in modul mai dur spus k pan la urma in fata mortii nu avem nici un cuvant de spus.....nu ne convine si ne doare mai ales cand pierdem pe cineva drag ...so exprimare reformulata :" ma puteti considera cum vreti voi da nu accept ideea mortii decat in cazurile in care chiar e necesara(boala batranete) " caz in care nu se mai poate face nimik pt a fi salvat.....sper s ama fi facut inteleasa de data asta

si la cealalta intrebare raspunsul ar fi :sa se mai faca loc si pt astia tineri glumesc la o adica moartea nu e necesara la nici o varsta da ce poti s afaci???

Poate ca este inevitabila moartea, dar nu poti sa nu o numesti nedreapta si cruda in momentul in care pierzi pe cineva drag. Daca esti un adevarat credincios si crezi ca il asteapta o viata mai buna dupa...atunci e normal ca nu vei intampina dificultati in a accepta si a te resemna, dar daca esti crestin(decat pe sfert cum sunt majoritatea romanilor, adica decat la sarbatori-e doar un exemplu) credinta nu o sa fie de ajuns sa iti umple golul ramas.
Sufar enorm numai imaginandu-mi un asemenea scenariu, deci clar nu ma pot resemna cu moartea cuiva drag, tine de felul meu de a fi.

Mesaj iniţiat de fastum

Poate ca este inevitabila moartea, dar nu poti sa nu o numesti nedreapta si cruda in momentul in care pierzi pe cineva drag. Daca esti un adevarat credincios si crezi ca il asteapta o viata mai buna dupa...atunci e normal ca nu vei intampina dificultati in a accepta si a te resemna, dar daca esti crestin(decat pe sfert cum sunt majoritatea romanilor, adica decat la sarbatori-e doar un exemplu) credinta nu o sa fie de ajuns sa iti umple golul ramas.
Sufar enorm numai imaginandu-mi un asemenea scenariu, deci clar nu ma pot resemna cu moartea cuiva drag, tine de felul meu de a fi.

frumoase cuvinte

ti'e greu sa accepti moartea cuiva drag chiar dak e ceva natural pan la urma....te resemnezi cu greu si te incearca un zambet in mom in care iti aduci aminte de el cum era inainte insa nu e ceva care sa te bucure ca atunci cand era in viata si glumeai cu el ...tu da esti impacat cu faptul k pan la urma tot mori si ignori moartea traiesti viata cum vrei tu da cum tu nu accepti moartea altora nu cred k altii vor accepta moartea ta pt ca ti'ai trait tu viata si era timpul sa cam pleci ...asa cum noi nu acceptam ca cei dragi s ane paraseasca nici ei nu ar accepta moartea noastra chiar dak se presupune k este un loc mai bun... cu toate k esti super credincios ,acel gol ramane in sufletul tau si niic credinta nu il poate umple...