Creatii proprii ale forumistilor

se pare ca n-a mai postat nimeni pe aici de ceva timp...eu am o poezie si am vrut sa o arat tuturor...daca va place sau nu,nu ezitati sa-mi spuneti

Era noapte si ploua,
pe cer luna se-ascundea
stelele nu mai luceau
nori pe toate acopereau.
Dar iata ca printre nori
am zarit de atatea ori,
de cu seara pana-n zori,
al tau chip ornat cu flori.
Si aveai in par
multe flori de mar...
Ai tai ochi unde priveau
toate florile'nfloreau...
Totu'n jur cantec de nai
si noi ne simteam ca'n rai
si ne ridicam la cer
iar tu ma faceai sa sper..
Ca acolo v'om vedea
sufletul,inima ta...

the man of men will be no more couse the monkey aint no dog she is the one that shall be in pain, green red ass of mine help me help!will i die or will i fly i have no dot(".") the summer rain of blood is here, are lives will end ,never, couse we have a heart of flesh and blood . face down an a one man world thay wing will never touch the sky, will u fly with pigs an a sunny day ..ohh we shall see the truth of it on the next day of no day we shall bring some roses from are greves couse we have saw death in his true form of red white stone......the end?or maybe not....we shall see ....wierd nu prea e poezie da mere si asa

A fost odată ca niciodată o prinţesă bla bla bla…
Şi mica prinţesă
Avea un «dar»:
În fiecare zi
O găseai la bar.
O ţuică şi-ncă una,
- Vai, a venit bona!
- Hai la-mpărăţie,
Că altfel tac-tu
Mă face piftie.
Prinţesa la volan,
Cu 200 la oră,
Bona dă să moară.
(Ha! Ca de obicei.)
Acuma, cititorule, ce mai vrei?
Ajunsă acasă, la Verde-mpărat,
Prinţesa, neatentă, calcă-n… rahat.
- Puţin norocel nu strică niciodată
Mai ales dup-o ţuică
Şi-nc-o dată şi-nc-o dată.
Prinţesa la tatăl, haide şi noi,
La cină avem ceapă şi usturoi.
O masă copioasă, binevenită,
Prinţesa Râgâilă ajunge Adormită.
Mai departe ştiţi şi voi povestea cea veche,
Vine un tip şi fac o pereche.
END OF STORY!

Si inca o poezie, de data asta pe bune (scrisa de o prietena):

Oază născută din deşert

Frânturi de nisip alunecă alene
prin şerpi de oxigen
Peisajul arid din jurul eternităţii
vrea să capete suflu.
Să fie om, fiară sau doar rocă
cel ce incearcă să-l urnească din loc ?
Creşte lumina în cercuri pătrate
în mintea lui arsă de…dor ?
În urmă lăsat-a o viaţă sau două
un infern de pucioasă murdară şi rece.
E un neînţeles clar în ceea ce scrie

Iată !Viaţa lui până în ziua de azi !

[QUOTE=woland;412395]Pentru început spune ce tip de poezie este cea pe care ai scris-o.
Cum adică silabele au măsura predominantă de 7, 8 sau 9 ? Ce inseamnă asta? Parcă ai vorbi de cupele de la sutien ce au măsuri de 7, 8 sau 9 . Ce este monorima?
Incearcă să defineşti termeni precum:asonanţă, consonanţă, impuls metric, moment al înşelării aşteptărilor, vers, rimă, metru, eufonie, vers tonic sau vers silabo-tonic,vers cantitativ, metaforă, sinecdocă, metonimie, comparaţie.

Versul reprezintă o unitate sui-generis. Versurile sînt îmbinări lexicale construite in mod asemănător datorită faptului că fiecare vers reia un anumit element, caracteristic pentru unitatea precedentă, ceea ce poate deştepta la receptor impulsul metric.
Chiar şi în versul liber există unele reguli, cu toate ca nu pare; sînt în numar minim. El se bazează foarte mult pe fonologie şi din acest caz se accentuează rolul intonaţiei.
Poezia ta nu imi pare a fi scrisă in "vers liber", deci e forma fixă, cu alte cuvinte trebuie să se supună unor reguli.
Şi nu ştiu cum am fost subiectiv la analiza poeziei tale, căci nu te cunosc, nu mă cunoşti; nu am nici un motiv să te desfiinţez. Pur şi simplu am spus eu ce cred despre ea. Că ţie nu ţi-a convenit asta e cu totul altă treabă. Trebuie sa inţelegi ca nu toţi sîntem de acord că propoziţii puerile ce se termină in sunete asemanatoare înseamnă poezie."

Ai dreptate in ceea ce priveste "cunostinta" mea in "ale poeziei".....Sunt doar o simpla persoana care posteaza niste CREATII PROPRII....ok...Se pare k tu stii mai mute despre regulile care tb impuse aici...E adevarat....Dar incearca sa nu mai detii monopol la partea de critica negativa...Nu e toata lumea perfecta...asta trebuie sa stii deja....Si ma plec in fata criticii tale,atunci cand vei intelege ca cei care posteaza aici nu sunt poeti,nici genii....,atunci cand criticile tale vor avea o intorsatura pozitiva,in sensul k voi pricepe unde e greseala,care e solutia...si poate nu eu,dar altii se vor perfectiona.Si mai ales,atunci cand nu vei mai privi de sus aceste versuri...umile,pana la urma,chiar "puerile" daca vrei...Saru'mana

Esti gol in nefericire
Si incepi a plange-amar
Nu iti intri in simtire
Tristetile in urma apar.

Te inchizi in fata lor
Si arunci doar o privire
De fericire ti-e dor,
Esti gol in nefericire.

Clipe-acum de bucurie
Nestiute tie-ti par
Si te-afunzi in agonie,
Incepand a plange-amar.

Si treiesti in dezolare,
Mergi in sila,in nestire,
Iar din transa n-ai scapare,
Nu iti intri in simtire.

Cand ajungi sa crezi in tine,
Cand pe cer stele-ti apar,
Sangele cald curge prin vine,
Tristetile-n urma apar.

Tristetile-n urma apar
Nu iti intri in simtire
Tu incepi a plange-amar
Esti gol in nefericire.

ete na ...
Hush now my darling said the man
Never be the same again
In your eyes i can see the rose
Perfect as raindrop
Be my angel as before...
Your heart is full of lies
Mine is full of hopes
Don`t try and burst these all
Cuz u`ll only make some noise...
Black angel was your name
The same but never perfect
You looked at me but i was cold
Never be the same again
When you touched me i was no angel
My soul was gone for ever...

Unde ai plecat?Unde ai fugit?
A mea dragoste nu s-a risipit
Nu pieri din fata mea
Iubesc si totusi nu pe ea
Iubesc profund dar cand o vad
Nu stiu sa ii spun
Inger cazut aproape m`ai facut sa rad
M`ai facut sa plang
Dar cand am privit adanc am vazut ce trebuia
Inger orbit de iubire nu ma uita
Am sa fiu sub umbra ta
Si nu ma lasa sa pier in acest infinit pustiu...

candid ma uit la tine si imi spun
oare am iubit un fum..
nu stiu daca am pierit sau daca am simtit
al tau glas pe veci am sa`l uit...
nu privi la mine asa
caci nu sunt cineva
sa nu vezi ce am fost eu
caci rau poate iti va fi
vazand ca nu sunt cine vrei
ci doar un om obisnuit ... un simplu fum

si crunt privesti tu inapoi pasare maiastra/
si dur ai spus in vant un simplu lasa/
vei fi akolo uneori dar eu poate nu o sa mai vin/
si totusi iubirea mea nu se va stinge fin/

lame poezii da` le-am pus asa k sa le vada lumea ..

Incep si yo cu niste versuri destul de ciudate
Poate din cauza starii mele ce ma da pe spate.
E o realitate prea dureroasa
Il asteptam cuminti pe omu` cu gluga si coasa
Traim intr`o lume scarboasa
Cu multa lume rea si mincinoasa.
Nimeni nu plange nimeni din dinti nu strange
Atatea balti de sange
Nimeni nu vrea sa le alunge
Doar ura`n inima mea se strange
Si o lacrima din okiu` drept isi face loc si fuge.
Mereu ma uit spre cer si am un singur gand
Teama ca as putea murii oricand...
Pot sa mor in somn sau calcat de o masina
Sa trec de portile raiului fara nici`o vina
Toti avem o viata trecatoare
Si observam asta atunci cand speranta ne moare
Nu stiu ce suntem noi in aceasta viatza
Desi parem un soare cald intr`o lume de gheatza.
Si pe sfarsit nu stiu ce`ar mai fi de zis..
Cand toti visam sa ajungem in paradis.
Si stiu ca toti sunteti indiferenti de versurile mele
Fie pe bit de rap fie pe bit de manele.
Am palpitatii si simt cum mintea imi vibreaza
Vruiam sa ma descarc,scuzati pt aberatii
Si daca ai ceva de comentat...comenteaza
Ca asa fac toti kktii.


versurile le`am postat si in alt thread la rapperi....da` le postai si aci...k acolo n`are toata lumea acces

Ploaia din sufletul meu...

Afara e cald,
frumos si bine,
chiar si fara tine..

Adiere usoara'ti
trece...
tr-ale tale plete,
Pasarile canta,
parca'n cor caci azi,
te'astept sa vii,
pe carare poate...

te astept...
dar vine'n zare...
mai un nor.. mai doua ..
..poate
si el vine.. si .. se'astearna
peste soare... si se'neaca..
...'n a sa mare

Eu te'astept si'acum sa vii,
nu mai sper.. n-ai vrea sa stii,

Inc'un nor, ba doua, trei..
ti le dau, numai sa vrei...
astept ziua cea de maine,
poate'o veste de la tine,

Uite'un nor, mai greu, se pare,
naucit imi sta'n cale,
eu stiu bine, ca el vine,
ziua mie sa imi strice,
bucuroasa si cuminte...

Stolul cel de paseri..
isi ia zborul, se inalta..
si pare ca sa vesteasca...
ploaia ce diseara iasa..

Stau acas, intins pe pat,
vraja lumii... e'mpletita
si as vrea sa o desfac,
n-am ce face.. caci...
noru-acela'nfumurat
nici in gand, nu vrea..
...sa stea plecat;

Si parca natura insesi,
se apleaca peste el,
hotarat el pare'acuma..
el venit'a cu furtuna..

Vantu bate, plopii'ndoaie,
animalele fug la vale,
ele stiu mai bine decat mine,
ce le'asteapta'n camp, se pare,
si mi-e teama, ce se'ntampla,
ca e frig si vantu' urla.

Hop un strop, 'nceput sa cada,
eu as vrea ca el sa taca,
NU, eu nu vreau sa'l aud!
insa el nebun,
la mine-acasa'n geam.. si bate,
tot mai tare, si mai tare,
il aud da nu-i deschid,
ca e rau, si'mi este frica,
sa ma fure'n a sa vraja.

Iar un fulger, doua, trei..
si un fulger.. far' temei,
zbiara tare, nu'i normal,
si ma sperii, mi se pare,
o natura intreaga..
...cat e de frumoasa...

Eu astept asa, la geam,
ghemuit.. nu vreau sa fiu stropit..
de sus cura cu galeata,
si toti sfintii toarna apa!..
somnu vine.. nu se simte,
nu se'opreste, ca el vrea,
ca sa ma duca'n doruri line...
... pan la tine...

De pe geam siroaie curg,
pana jos.. pe pamant,
tot o apa si se umfla,
toti muschii si'ncrunta,

Mi'este frica, ma retrag,
de un tunet ce l-aud,
ecouri doar.. aud.. si tac...
dar nu vrea ca sa ma lase...
e o vraja ...a ta poate,
caci inghet, si stau pitit,
telefonu' sa'ti aud,
vocea ta e ca un cant,
si te-aud spunand acuma:
"haide, scoal', eu sunt aicea!"
te vad si nu imi cred,
esti aici, un inger esti,
si imi spui..
...ca ai sa vii...
...intr-o zi...

Si un fulger blestemat..
ma trezeste, sar din pat,
si'l injur, si il bestem,
.... te-a gonit... iar ploaia..
tot nu s-a oprit,

Sper sa am si maine'un vis,
si as vrea ca sa te prind,
sa raman cu tine'n gand,
sa nu ma trezesc nicicand!

Uite.. ploaia se opreste...
s-ar putea sa fie veste...
pe obraz inca mai curge,
cate'o picatura, doua,
...poate-i roua...

creatie proprie, sper sa va placa.. si sper sa aveti suficienta rabdare sa cititi.. eu am scris aceasta poezie pe parcursul catorva zile(2), plangeam dupa o iubita, intr-o zi insorita de vara...

fratioare,ai dat-o la sentiment


el se trezeste la 7 dimineata
arunca apa pe fata,dar tot e trista fata
admira hainele de pe el,dar nu-si admira si viata
bea un ceai,se roaga in singuratate
gata,e pregatit de realitate...
pleaca,zdrobit de ganduri,la facultate
e mereu acolo,in primul rand
sa lipseasca de la cursuri?nici nu i-a trecut prin gand
e mereu luat la misto de cei din jur
fiindca lumea vrea azi un baiat smecher si dur
a venit,a plecat,acum e acasa
cere lui Dumnezeu sa-i ierte pe altii,pentru comportarea lor rusinoasa
niciodata nu doreste raul,chiar daca ei ii fac rau zi de zi
el nu renunta,intr-o zi cineva sigur il va iubi..

ea nu mai poate dormi
gandindu-se ca uraste momentul in care se va trezi
fie ca vrea sau nu,incepe o noua zi
parintii sunt bolnavi si nu mai pot munci
are grija de ei
ea n-are timp de cluburi,nu e ca celelalte femei
are 2 servicii si tot nu sunt de ajuns
are zile in care nu realizeaza cate nopti a plans
a renuntat la scoala
cand ai ei au fost doborati de boala
a avut vise,dar acum s-au sters
s-a rugat,dar pentru ea nu a mers
se lupta si ii simti lupta in fiecare vers
singura mai mereu,ea spera sa gaseasca
pe cineva care sa stie sa o iubeasca...

cine credea ca va veni si ziua in care
fericirea ii va cuprinde pe fiecare
s-au intalnit din pura intamplare?
sau cineva i-a adus-o in cale?
n-a fost nevoie de cuvinte,cuvintele sunt prea banale
ce-au simtit cand s-au vazut,ar vrea sa simta oricine
s-au strecurat prin multime
s-au ridicat deasupra societatii moderne
au zburat in consumarea fericirii eterne...

PS sa-mi fie scuzate eventualele greseli ortografice,sintactice,etc...acum am scris-o si n-am mai stat sa corectez...

ultima rasuflare

mergand incet,
in padurea neagra,
pe cararea mortii,
unde bufnita zbiara,
ma uit la pomii,
ce frunze nu au,
si mi se pare,
ca toti ma doresc
atarnat de ei sa stau,
si merg mai departe,
un cerb in fata'mi sare
el are ochii, rosii..
de plans mi se pare,
si el isi cauta,
pe aceeasi carare,
iubita pierduta..
se uita in zare... dispare
calc pe frunze'ncet
sa nu m-auda muma,
ca taraboi ea face,
cand ii calc natura,
simtind sfarsitu'aproape
imi las sufletu'n pace
ca sa se duca,
sa nu aibe parte..
la a mea moarte...
calcand mai greu
acum, cand frigu
ma'nghite,
si aburii ce ies din mine..
creeaza parca'n ceata,
cristale de morminte,
te vad... o silueta..
ce in noapte razbate..
si taie copacii,
si viata si poate,
mi'e frica de suflet,
sa'l vada sa'l ia,
sa'l plang, nu rad,
ca o sa ajung...
cu el in iad.
ii vad fata acuma,
e neagra, urata,
tristetile parca..
in ochi i se zburda,
a vazut, in a sa cale,
toti mortii si vii
ce vor veni sa-i taie..
se avanta, ma loveste,
si cad la pamant,
strapuns de'a sa coasa,
de plaie si vant.
si simt o durere,
incet ea dispare,
usor cum si moartea,
la mine apare,
si sufletu imi plange,
eu: "taci!" ii zic.. dispare..
si'adorm.. pe plaiuri frumoase,
visez sa ajunga,
departe in soare,
nu in padurea,
cu radacini uscate...

in lipsa ocupatiei, a tristelor amintiri, a noptii ce doare, surade si moare...

Am si eu cateva .. da va dau doar o mostra ... cea mai mica poezie pe care am scriso ... parca exprima ceva:

Cand privesc, te vad pe tine
Cand visez, visez la tine
Cand doresc, te vreau pe tine
Tu esti tot … esti absolut.

sensing my ending

in the night that comes...
i feel lonely..
i feel cold...
when the sky above
is closing...
i am killed...
by my own heart...
and the cold..
within my bones...
i feel it like a knife,
i see u father!
i see your face!
thanks.. .
here I am..
take me to You...
take my soul...
warm my spirit...
in Your hands,
I love You

Asta e o poezie neterminata,dar merge si asa...

Peste-a noptii cutremuratoare negura
S-astern manunchiuri mii de stele
Ce-si vars-a lor caldura pura
Furata-n taina din visele mele.

Sarutu-ti ochii ce-i privesc pe-ascuns!
Caci maretia lor intr-una ma uimeste
Cum Sisif uimit-a cu-al lui impuns
Cand in a Zeului ura usor a patruns

Sa fiu in preajma rasuflarii ce-o imprastii
In aerul rece si cald si transparent
Sa treaca orele ca zilele,zilele lent,
Iar zilele sa fie ani,iar anii ai nostri.

Ce-i timpul??Fantasma unei minti demente
Ce-n taina i-a dat ascunse-ntelesuri....
Acum de-ar fi,ar vrea sa regrete
Caci ora-ntre noi,straina-i in sensuri!!!

Inca una ... nu e cinestie-ce pentru voi ... dar pentru mine e speciala.

Sa-ti mangai parul,
Sa-ti ating fata,
Sa-ti sarut buzele,
E tot ce imi doresc.

Sa te strang in brate,
Sa te simt langa mine:
Calda, mica si plapanda.

Sa-ti sarut fruntea,
Sa-ti soptesc la ureche,
Sa-mi raspunzi cu iubire,
E prea mult sa cer.

Sa fii doar a mea,
Sa fim impreuna:
Tineri, liberi si indragostiti.

De ce aici?

Din contopirea soarelui cu marea
Nascuti furam noi, Dacii
Raspanditi peste intreaga zarea
Precum pe campie macii

Din inclestarea norilor cu cerul
Furat-am fulgerele crunte
Pitite-n san cand ne lovea boierul
Clocoteau in suflete marunte

In sange ne-au imbibat pamantul
Cu fiecare cotropire, fiecare bici
Ridicat-am la ceruri cuvantul
Auzit-a Domnul, pe noi suflete mici?

Plecat-au toti flacaii ce n-au sa mai invie
Cazuti pentru credinta si libertatea noastra
Statui de lut sunt toti , sub glia stravezie
S-inca ii plang mame privind de la fereastra

Si dup-amare veacuri de planset sangeriu
In jug ori prin sabie si plumb traite
Cand intreba-vor altii unde voiesc sa fiu
Aici mereu, si singur de voi fi, suflete carpite

Aici sa ma-ngropati, sub asta sfanta glie
Cu neamurile mele, langa toti fratii
Aici voi fi mereu, tu, sfanta Romanie
Cu Oltul la picioare, si pe piept Carpatii

Puterea

Oamenii vin si pleaca
Oamenii se nasc si mor.
Fiecare dintre ei
Isi cara crucea
Batatorind pamantul
Ce le va servi drept asternut.
Ochii lor vad,
Mintea lor calculeaza,
Sufletul lor simte
Inevitabilul.
Impotriva destinului infailibil
Ei au gasit o arma si un stindard.
Sufocand speranta,
Cu totii marsaluiesc spre moarte
Fluturand flamura Iubirii.

Sper sa va placa. Mie mi-au placut

Rod

Atunci cand a fost sadita
Samanta cuvantului
Nimeni nu-i banuia rostul.

Atunci cand a rasarit
El, cuvantul
Era decat o buruiana pe campul vietii.

Atunci cand a imbumbit
Necunoscut cuvant
A reusit sa rastoarne gandirea omului.

Insa atunci cand a inflorit
Marele cuvant
A reusit sa cutremure destinul.
Care,
Inchinandu-i-se, Si-a slobozit gura si a rostit:
Iubire.

Nu ma uita!

Ingerul meu orb
Rataceste pe drumurile vietii
Cautandu-si aripile
Ce nicioadata nu a indraznit sa le deschida.

Ingerul meu bland
Se loveste de incapatanarea timpului
Pasind inainte
Pe drumul ce duce inapoi.

Rasfatat de destin
Si manat de sunetul tacerii
El va uita
Ca e ingerul meu.

Scuze pt diacritice, pt lipsa lor

intr-o noapte m-a chinuit talentul si... heh nu mai conteaza... here i go.

Incet iubirea mea se duce iarasi
si se inneaca in suspine
si vad cum soarele intr-una ma reneaga
iar lumina ochilor departe-n zare mi se duce
si sufletul imi este tot mai pustiu...
iar inima incet, incet imi este sfasiata
ma simt o umbra intr-un colt de vara
de-al tau crunt dor
ma simt ca nimeni in poporul nimanui
cand ma rugam de tine, nu pleca
tu ti-ai intors privirea zdrentuita
de unde atata rautate...
cata dragoste am pus in toate
am pus si multa suferinta
mult prea multa, pentru un suflet rece
tu ai plecat spre nordul inghetat
caci te-a chemat
un iceberg rece inghetat
ca sufletul tau de femeie
rea, ce nu ma vrea...
dar te intorci acum la mine iarasi
sa-mi furi ce nu avem de mult
putinul ce mi-a mai ramas,
farama de suflet ce mi-ai mai lasat
cand tu departe ai plecat
si stau si ma gandesc ce rost mai are
sa pun un vers au chiar o strofa
in viata asta de kkt!