Creatii proprii ale forumistilor

N-am mai scris demult fratie
Insa vad ca-i comedie
Printre voi s-a infiltrat
Dusmania de rahat

Io-nteleg sa scoti o rima
De la mine ai doar stima
Dar sa nu te furisezi incet
Sa pretinzi ca esti poet

Poezia e mai fina
Si nu tine doar de rima
Fiindca-n mine-o lene zace
Am iesit dar dau cu pace!

bag si eu ceva de al meu

Take the whole sky at night
See the orchestras sparcle so bright
Lisen to the stars playing their song again
That takes away the anguishing pain
If i am here and you are there
Then one of us should be ealseweare
But I`m shure of whan thing that is great
That i found my soul-mate


si ink una
Ai aparut ca o umbra de priviri nepatrusa
Si ai intrat in inima mea
Pe o carare de vecie ascunsa
Si astfel te-ai inradacinat in ea
Mi-ai aratat iubirea
Mi-ai aratat ce inseamna fericirea
Impreuna depasimi lumea reala
Pasim in tainica lume astrala
Trecutu-i magitor
Prezentu-i coplesitor
Si speranta-i traieste in viitor
Asa ca nu voi uita de fiecare moment sa ne bucuram

Kawasaki, o poezie scrisa in memoria ta...(2005)

Oh, Kawa, iubirea mea eterna,
Tu la un semnal viteza prinzi
Ce daca lumea te desconsidera?
Sa stii!esti printre cele mai rapizi.

Culoarea ta:verde brotac
Vrajeste-o lume-ntreaga
Atunci cand zbori, nici apele nu tac!
Dupa ce treci, se strang si se incheaga...

Oh, motocicleta mea, mi-esti draga!
De te-as avea la nesfarsit...
Doar stii, te-as calari ziua-ntreaga,
Si dupa ce-ai pica, mi-ai fi lipsit. (neconcordanta intre timpuri...asa este in poezie )

Sport, chopper si enduro.
Intotdeauna tu ma-ncanti.
Dar mai buna sa devii mai soro,
Sa nu ma lasi iar printre munti.

Pt. bani muncesc, sa-ti iau benzina,
Sanatoasa sa te vad indata...
Carena ta cea ca o haina,
De smaralde iar s-arata.

Sound-ul tau imi unge sufletul,
Atunci cand te "conduc" tu torci.
Acceleratia sa-ti fie fuiorul,
Pe plai de vis tu sa ma duci...

Kawa, tu stii, eu tin la tine
Si cat de bine ne simteam in doi,
Dar de cand s-au despartit cararile,
Tu n-ai mai venit inapoi...

Sa te repar n-am mai avut bani.
Si-a trebuit sa te cedez.
Peste al tau motor ar fi trecut ani.
Eu plang si stiu ca nu ma crezi.


si asa poezia continua la nesfarsit (89 strofe ca in Luceafarul.)
I`ll be back with the poetry part two




si acum ceva serios: Invocarea imaginatiei (2004)

Eu sunt aripa ingerului cazut pe stanca neagra a pustietatii, unde spiritele demonice isi petrec veacul inaltandu-se pana la cerul plumburiu din care picura smoala incinsa peste ale voastre suflete timp de un veac in ani lumina, lumina mai stralucitoare ca albul pur al ochilor unui copil , semnifica, citind in ochii lui patima strabunilor ce l-au crucificat pe Iisus, batandu-l in tarusele cu care a fost ucis un vampir acum multe ere si al carui suflet bantuie si astazi mintile celor mai pacatosi dintre noi, ce pacatuiesc tarandu-si orgoliul prin prapastiile lumii, insetati de absolut,visand a ajunge departe, departe, unde lumina stelelor este atat de difuza incat poate fi asemanata cu vapaia unui chibrit, ce ne arde in interior si ne conduce la o isterie in masa, manifestata prin traiul pe care-l suportam din credinta in noi. Un strop de apa pura, in ochii mei tulburi si purpurii, este acea lacrima de sange ce se prelinge pe buzele unei vechi imparatese, uitate de lume, a carei imparatie se ridica mult peste asteptarile noastre, sus undeva, unde poate atinge cerul intr-o clipita, cerul cu norii sai sangerii, mai albi ca nuanta vietii noastre ce se intretaie cu clipa decisiva a mortii, a unei feerii dincolo de toate. Eu gandesc si vreau sa ma sinucid, punand capat relatiilor cosmice intre astrii, facandu-va cruce intoarsa din lesia unui hoit de hiena si asemanandu-va cu caracterul ei tot neamul vostru. Sunteti oameni, sunteti de fapt niste vietuitoare fara sens, sadice si dezgustatoare, ce va hraniti cu durerea celorlalti, durerea, a carei voce neauzita rasuna in sufletele moarte ale tuturor, o bucatica de intuneric asternuta peste tot infernul. Durerea celorlalti este antidotul durerii voastre. Sunteti niste ticalosi, varsati apa unui insetat pierdut in desert. Morgana sa va pedepseasca in asa fel incat sangele vostru sa scufunde galaxia intreaga, petrecuta si calcata de copitele bovinelor ce starnesc interesul nimanui. Sunteti josnici, sunteti mai presus de toate si nu stiti nimic.Nu pretuiti floarea vietii voastre, precum un inger pe moarte ar face-o. Toti meritati acelasi sfarsit, sfarsit ce stoarce umilinta si lacrimile seci ale unor zeite, uitate de lume, inlantuite undeva departe de lumina. Tot voi le-ati inlantuit! Natura v-a dat rolul sa conduceti, ar trebui sa conduceti un petec de primavara prin intreg universul, sa va oglinditi in luciul stelelor si atunci veti vedea cat gresiti. Sunteti!

...eu sunt nimic!

Rog pe cei care se simt jigniti de acest fragment sa se abtina de la comentarii. Va multumesc anticipat.

Pe hub downloadezi si iti faci ratie
Pe CraiovaForum postezi si faci reputatie
O alta creatie a mintii umane
Care te face sa-ti vinzi casa, dar tu postezi printre betoane
Dar asta nu conteaza, doar ai ajuns la Poiana Mare
Pentru tine Craiova Forum este forumul cel mai tare

asta mi-a venit pe moment......in timp ce stateam la calc

eu ... romantic ca de obicei ... ( sa nu radeti de mine )

oare vei simtii vreodata,
o iubire adevarata,
sa vrei sa fii langa mine mereu,
sa fii a mea, sa fiu al tau ...

sa ne uitam la rasarit,
sa`mi zici ca sunt al tau iubit,
sa`tzi zic ca tu esti viata mea,
sa nu se mai termine clipa ...

sa dureze o vesnicie,
sa ne iubim la nebunie,
sa fiu doar eu in sufletu tau,
sa ma iubesti mereu ....

intotdeauna tu vei avea,
un loc special in inima mea,
nimeni n`o sa ti`l poata lua,
viatza mea...

atunci cand tu o sa plangi,
sufletu o sa mi`l frangi ...
si orice`as face eu,
vei fi langa mine mereu ...

Suflete pictate

in privirile albastre
ale unui sufelet pur
ma pierd cutremurand
cu sufletul muribund

eu sunt stropul de culoare
al sufletului colorat
ce dulce-i cantat
de aici si pana-n zare

tu,acea sclipire vie
ce aduce nemurirea
si infloreste fericirea
cat de mult as vrea sa fie

in vise am sa-ti soptesc
cat de mult eu te doresc
in suflet sa te privesc
mii de ani ceresti

lasa-ma sa te port in suflet si gand
ca p-un soare pe pamant
leganat de asprul vant


trupuri innodate
esti o picatura de iubire
din sufletul meu
ce picura subtire
in cugetul tau

lasa-mi ca mana sa curga
peste obrajii tai goi
tresari usor la cuvinte
soaptele iti deschid buzele

trupuri pur innodate
in asternuturile frunzelor
se joaca voios...
feeric ne intaltam

ceasurile impietrite
dispar in asfintit de soare
buzele umezite de roua diminetii
seaca in priviri rascroite

parul iti cade zapaiat
peste trupul tau gol
sub priviri seducatoare
mi te daruiesc

Se aprinde un far…
In portul sufletului meu
Sute de vapoare pleaca pe mare.
Le poti auzi dragul meu?
Sirenele lor parca ne cheama
Incet, incet, incet, incet...
Hai! Ia-ma de mana si…
Hai sa valsam pe malul marii !
Uite! Se mai aprinde un far!
Strange-ma mai tare in bratele tale,
Saruta-ma fara sa te opresti
Si vom transforma tot portul in rai...
Ii asculti? Ingerii au inceput deja sa cante,
Ne mangaie cu simfoniile lor divine
Pe cand o aroma de crin si margaritar
Invaluie trupurile noastre...
Stai! Rochia mi s-a rupt putin...
Hai mai bine sa ne intoarcem in port!
Mi-e dor sa ascult chemarea marii...