Un profesor de filozofie a explicat fericirea ca un raport intre satisfactii si dorinte.
fericirea = satisfactii/dorinte < 1
Oameni fericiti nu exista pentru ca niciodata nu ai tot ce-ti doresti, cand obti ceva iti doresti ceea ce nu ai.
Cu cat discrepanta intre dorinte si indeplinirea lor (satisfactia) este mai mare cu atat nefericirea e mai mare.
Ca sa reduci nefericirea fie maximizezi numaratorul, fie reduci numitorul.
Ca sa nu fi nefericit(a) sunt doua alternative
- sa-ti satisfaci dorintele luptind pentru realizarea lor
- sa reduci dorintele, pana la a te multumii cu ce ai.
Voi ce credeti? Este vreo persoana care poate spune cu mana pe inima :"Eu sunt fericit(a), am tot ce-mi doresc, nu mai am nevoie de nimic"?