Four hundred years of sonnets

Four hundred years of sonnets spune un fel de MC al spectacolului (Georgette Dee), care stă în faţa publicului între sonete, în timp ce după cortină se pregăteşte următoarea scenă. Da, patru sute de ani, şi sala e plină de oameni care vor să vadă cele douăzeci şi cinci de sonete puse în scenă de Robert Wilson, cu actorii de la Berliner Ensemble.

E foarte posibil ca publicul de la deschiderea festivalului Shakespeare de la Craiova (ediţia a VIII-a) să fi fost un public diferit de cel de la spectacolele de zi cu zi. Nu venise să vadă Sonetele lui Shakespeare în regia lui Wilson, ci venise să le vadă live (aşa cum am auzit spunându-se de câteva ori), pentru că destul de mulţi dintre cei din public cunoşteau deja montarea.

Wilson poate să facă orice, pentru că fantezia lui e fără margini, dar nu face oricum. Toate elementele spectacolului sunt importante - aşa cum chiar el declară. Grija pentru fiecare strat e vizibilă. Lumina, muzica, decorul, costumele, machiajul, până şi caietul program al spectacolului (care, şi el, poate fi un obiect artistic!), toate sunt atent îngrijite. Iar germana nu a sunat niciodată mai bine decât în cântecele lui Rufus Wainwright, pe sonetele lui Shakespeare. De altfel, de la solo-ul de chitară, la pian şi compoziţii complexe, toate stârnesc aplauze, mai ales când sunt dublate de actorie.

Inge Keller, Shakespeare însuşi, machiată puternic şi foarte în vârstă, e o apariţie stranie. Nici celelalte personaje nu sunt mai puţin bizare. Îngeri, un cupidon gras, regina, the Dark Lady, femei care joacă roluri de bărbat, şi invers, iar grimasele exagerate şi chicoteli sinistre fac ca din gurile lor să sune ciudat orice are legătură cu iubirea.

Scena arată ca o pictură. În orice moment poţi face cut şi poţi să mai obţii una. Imagini după imagini, sunete după sunete, ca spectator ai ceva de muncă dacă nu vrei să pierzi nimic. Şi, după ce se termină spectacolul şi urcă cu toţii pe scenă, cu regizorul, cu armata de maşinişti, şi după ce publicul îi cheamă iar şi iar, ca să-şi arate recunoştinţa, o spectatoare o întreabă pe alta "Ai înregistrat aplauzele?"

Sonetele lui Shakespeare
Prezentat de Teatrul Berliner Ensemble din Berlin (Germania)
Regie, lumini: Robert Wilson
Muzică: Rufus Wainwright
Distribuţia: Christina Drechsler, Anke Engelsmann, Ruth Glöss, Anna Graenzer, Ursula Höpfner-Tabori, Traute Hoess, Inge Keller, Sylvie Rohrer, Dejan Bucin, Jürgen Holtz, Christopher Nell, Sabin Tambrea, Georgios Tsivanoglou, Georgette Dee, Winfried Goos.

Nu am fost.
Pentru ca pentru ceva timp sunt mai departe de Craiova.
Dar a fost fiul meu si a fost foarte incantat. (sonetele au fost titrate in limba romana)
Si incerc, pe cat pot, sa deturnez tendinta spre scandal politic ieftin a celor ce viziteaza acest forum. E destul de greu, ca inainte de o campanie electorala ce se anunta penibila, sa le spui celor de langa tine ca in afara de strazi cu gropi, maidanezi si candidati ad-hoc la alegeri exista si cultura in acest oras.

Iti multumesc ca ai avut rabdare sa urmaresti acel vidioclip.

PS ca tot a venit vorba de politica si alegeri: Singurul craiovean care, dupa parerea mea, merita sa fie in fruntea urbei este DOMNUL Emil Boroghina.