Creierul este impartit in doua emisfere. Emisfera stanga controleaza partea dreapta a corpului, cea dreapta - pe stanga.
Din cate stiu eu (deci nu e batuta in cuie), creierul uman, desi folosit doar la 3% din posibilitati, are o mare lipsa : nu permite sustinerea decat a unei singure frecvente de tact intr-un anume moment. Cu alte cuvinte iti poti indrepta forta de concentrare doar intr-un singur punct la un moment dat, te poti gandi la un singur lucru in microsecunda x, poti fredona doar un singur ritm intr-un moment dat.
Binenteles, stiindu-se atat de putine despre creier, se crede ca aceasta "gaselnita" - impartirea in doua emisfere a creierului - poate face ca acesta din urma sa aiba posibilitati "adormite" de-a depasi orice procesor multitasking.
Pana una alta, pe cazul nostru concret, emisfera stanga se ocupa cu coordonarea miscarilor mainii si piciorului drept.
Felicitari celor ce-au reusit, stiinta zice ca ei nu-si folosesc o singura emisfera a creierului (e fizic imposibil), ci au descoperit o posibilitate de-a implica si emisfera dreapta in coordonarea unuia dintre membre.
Asadar fiecare emisfera duce cate un ritm.
Sunt doua ritmuri de tinut (unul cu mana dreapta, altul cu piciorul drept), deci astia ar zice ca se folosesc ambele jumatati ale creierului.
Cred ca e o realizare si nu vreau s-o diminuez, dar incercati sa bateti doua ritmuri diferite - unul cu o mana si altul cu cealalta mana.
Incercati sa le "tineti" in acelasi timp, ca si cum le-ati canta la pian - fiecare mana cu ritmul ei.
Sunt convins ca se poate obtine chestia asta fara antrenament, iar cu antrenament sunt convins ca-ti pot "intra in sange" si poti sustine o reprezentatie fara prea mari probleme (am vazut la Courtemanche facand 3 chestii diferite in acelasi timp, dar pentru ca isi "obisnuise" corpul s-o faca mecanic).
Chestia care m-a impresionat cel mai tare totusi (dupa ce mie nu mi-a iesit sa bat doua ritmuri diferite in acelasi timp) a fost Simfonia a IX-a a lui Beethoven, care undeva la ultima miscare are 5 tacturi diferite simultan.
In conditiile in care omul era complet surd cand a scris-o, iar pe vremea lui nu existau echipamente la care sa dai play sa vezi cum suna pana atunci, dupa care sa decizi ce-i in plus sau ce-i lipseste.
Singura sansa era s-o auzi in cap, toate instrumentele in acelasi timp.