este adevarat ce zici tu aici...si nu prea... contextul care l-a propulsat pe Carol I atat de sus, e mult mai vast... inca de la sfarsitul secolului al XVIII-lea (aka ~1800) existau diverse formatziuni nationaliste care incercau sa inlature dominatzia otomana; ele s-au manifestat in diverse forme...si la un moment dat kiar militar.Mesaj iniţiat de anonimus
In 1821, odata cu Rascoala lui Tudor Vladimirescu s-a reusit inlaturarea fanariotzilor... numai ca, in anii ce-au urmat am dat din lac in putz, odata cu instaurarea Regulamentelor Organice de catre rusi.
Generatziile de atunci, din secolul XIX, de politicieni au fost unele inegalabile. Acest lucru a culminat cu imensele realizari: Unirea din '59, Reformele lui Cuza, proclamarea Constitutiei din '66. Toate acestea au fost realizari ale poprului ROMAN, prin propriii politicieni.
Faptul ca a fost nevoie de un domnitor strain a fost impus de situatia interna care cerea un conducator impartial, care sa nu tina cont de grupurile de interese din tzara. In acest cadru a fost adus Karl von Hohenzollern-Sigmaringen... in prealabil oferta fusese refuzata de catre Filip de Flandra.
Carol I a fost un super om, dar si cei care lucrau pe langa el... nu au fost mai prejos. O asemenea aglomerare de personalitatzi nu poate fi indeplinita, cel putin in cazul romanilor, decat de resorturi constituite de o lunga perioada de lipsuri, suferintze...
Raspunde cu citat
Stii de ce? Nu pentru ca e frumoasa Belgia aia (e si nu e) da` doar printr-o comparatie cu un stat occidental am fi putut sensibiliza oamenii de decizie din vest. 
