Ne iubim oare parintii?

Mesaj iniţiat de maharu

eu cred ca tu nu-ti dai seama ce norocos esti ca ai parinti(pretuiestei si iubestei atata timp cat mai ai ocazia sa o faci) abia cand nu vor mai fi i-ti vei da seama ,dar va fi prea tarziu)

este doar un sfat ( nu-l lua ca pe un afront adus vorbelor tale)

cred ca esti destul de matur sa vezi lucrurile si dintr-un alt punct de vedere

nu stiu daca ma crezi sau nu dar pentru mine parintii inseamna mult mai putin decat alte persoane din jurul meu, cum ar fi prietenii........si au noroc ca ii tratez cu indiferenta...daca ar fi sa ii tratez asa cum au facut ei cu mine ar fi mult mai nasol....sunt si parinti care nu merita aceasta titulatura....imi pare rau sa spun asta dar asa e.....si nu sunt eu singurul caz...mai cunosc altele si mai grave.......dar asta e ......viata nu e la fel pentru toti..........
crede-ma ca mi-ar face placere sa am macar un motiv pentru care sa-i pretuiesc....de iubit...slabe sanse.......

imi iubesc parintii . CHiar daca cate o data ne mai certam

Cand ai 15 16 ani gasesti in parinte ajutorul cel mai mare,faci ca ei...accepti conceptiile lor....Dar cand ajungi si tu la o varsta mai "inaintata"....iti mai faci si o relatie stabila,esti la facultate si numai tu stii cat de nasoala e,bani nu ai decat daca te angajezi,dar cum ramane cu scoala...ei,parintii, incep sa devina egoisti...sa se vada pe ei in realizarile noastre...WTF...i hate this shit!!!Eu vreau altceva!foarte diferit de ce vor ei...Se chinuie sa accepte,dar mereu apar discutii contradictorii...Nu suport cutreala,discutiile pe marginea subiectului,taca taca maca maca....Sau te intreaba unde stai plecat toata ziua... ...Incep sa aiba pretentii de la tine...fa aia,fa aia,tu tb sa faci aia...ca de! Asa se face...Sau daca vrem sa ne alegem ceva in viata,nuuuuu domneeee,nu e bine!Ia uite ce a facut baiatu lu' cutarica!!!Si ce bine ii merge,tu de ce nu faci asa???Moaaa!Aici se extinde focarul,incepe cearta...Dar macar eu le-o tai scurt....Chiar daca inteleg pe moment si dup-aia sufletu',macar castig o mica lupta.Cel mai mult ma enerveaza faptul ca "o sa ramana singuri"....Pai si ce vrei frate,sa stau cu tine pana la adanci batraneti??
De-abia astept sa ma duc la casa mea si sa scap de tutela obositoare a parintilor...

Mesaj iniţiat de Nicole

Cel mai mult ma enerveaza faptul ca "o sa ramana singuri"....Pai si ce vrei frate,sa stau cu tine pana la adanci batraneti??
De-abia astept sa ma duc la casa mea si sa scap de tutela obositoare a parintilor...

dar ce zici de parintii care cauta motiv de cearta ca sa scape de copii...ex cum a facut tatal meu....si cand ii zice matusa-mea ca nu e bine ce face ca sunt copilul lui el zice "ma pot lipsi de un copil"...simt cum incep sa il urasc , doar pt faptul ca nu imi respecta deciziile.el e vinovat.
nicole ce ai zis mai sus ma regasesc f mult...toate bune si frumoase pana incepi sa iti vezi de viitorul tau sa te mai gandesti si la tine...apoi zic ca ii neglijezi ca nu ii ajuti...si bla bla bla...

Mda...ai dreptate,Mahare,dar nu se stie ...poate lucrurile nu vor iesi nici cum vrem noi...Si atunci...?O sa strige toata viata ca nu am facut ca ei...Whatever...Situatia la mine nu e chiar asa de nasoala ca la Sh0rty...Adik...fie ce-o fi,sunt copilul lor,nu ar incerca niciodata sa ma indeparteze de ei,doar ca nu au chef de mine,sau ca nu accept sa fiu sclav.Ideea e ca incet incet ma apropii de momentul in care trebuie sa decid de una singura,repete una singura,si simt ca mi se ia acest drept.Pana acum a fost totul bine,dar de la o vreme,sunt nelinistita,agasata de tot felul de povetze pline de duh...Of...dar ei au avut curajul si libertatea sa faca ce vor...

Eu imi iubesc parintii chiar daca nu suntem pe aceeasi lungime de unde.

dap ne iubim parinti cel mai mult ....

da ,da ai dreptate dar acolo nu ai postat si treaba cu bataia ca atunci era altceva ( numai un parinte poate sa faca asa ceva ) nu concep bataia nici ca si corectie asupra comportamentului nu mai vb de bataie asa tamnesam este eu zic sa-l lasi in soarta lui si sa-ti vezi de viata ta poate ca o sa-si dea seama mai tarziu cand .tu ai toata viata inainte esti tanara ,frumoasa si curajoasa...........SUCCES

Mesaj iniţiat de maharu

da ,da ai dreptate dar acolo nu ai postat si treaba cu bataia ca atunci era altceva ( numai un parinte poate sa faca asa ceva ) nu concep bataia nici ca si corectie asupra comportamentului nu mai vb de bataie asa tamnesam este eu zic sa-l lasi in soarta lui si sa-ti vezi de viata ta poate ca o sa-si dea seama mai tarziu cand .tu ai toata viata inainte esti tanara ,frumoasa si curajoasa...........SUCCES

total de acord cu tine...el nu stie sa fie parinte, dar prieten copilului lui nici atat...traieste in padure...ce inseamna sa nu fii "scolit"??asta e....am sa invat din greselile lor, iar eu la randul meu nu am sa fac asa cu copiii mei...nicidecum.in curand am sa plec departe de familie..si asta cu vointa mea, nu sa ma dea el afara din casa...atunci sa vad ce-or sa se faca fara mine...ca pana cum eram singura din frati care-i ajutam la aproape orice..pana si material nu numai ca un copil ascultator
Este o vorba:"ajuta-ma ca sa te ajut"(o folosea si tatal meu):i-am ajutat, dar cand a venit vremea sa ma ajute si ei MORAL...m-au izgonit, doar pt ca fac ce cred eu de cuviinta si nu ce zic ei..am totusi o varsta si tre sa imi fac un viitor.ei asta nu vor sa inteleaga
Mai tot timpul le ascultam parerile si faceam ca ei..dar acum cand fac ce simt eu pe PROPRIA RASPUNDERE...nu e bine dpdv al lor, adica sunt impotriva lor...parintii nu ii poti alege
multumesc mut pt urare

intotdeauna ne iubim parintzii chiar dak nu o aratam si ne mai enerveaza uneori ...

ii iubim chiar daca ne mai certam noi cu ei ... ei ne`au dat viata, si prin faptu ca`i iubim ... le suntem recunoscatori ...

Imi iubesc parintii ! dar ma enervaeza ca pun prea multe intrebari !

Mesaj iniţiat de maharu

Cum am vrea sa fie ei?
Ce asteptam de la ei?
Oare noi ne vom intelege copiii la timpul nostru?
sunt niste intrebari la care ma gandesc si as vrea sa mai aflu si alte pareri !
Multumesc!

Intrebarile tale nu reflecta titlul topicului- in sensul ca nu il explica. E ca si cand ai trage concluzia ca daca vreau ca parintii sa fie putin altfel decat sunt acum, daca simt ca nu ma inteleg, nu ii iubesc. E o concluzie din start eronata.

1. As vrea sa fie mai putin panicosi si anxiosi.
2. Pai ma astept de la parinti sa fie sinceri cu mine si sa ma sustina. Mult.
3. Cred ca e un lucru esential. Dar in ce masura vom fi in stare sa ii intelegem, e altceva.

Iubirea pt parinti ? Hmm ... daca asta ar fii un lucru cuantificabil in vreo unitate de masura si am venii cu totii sa le cântărim, ar fii n`şpe mii de greutati diferite. Iubim diferit cu totii, cum ar zice o amică. Fiecare iubeste in felul său, fiecare isi iubeste parintii (sau ii uraste) in functie de comportamentul lor vis-a-vis de noi, in functie de varsta la care ne aflam si in functie de cat de educati suntem. Intr-un fel îi iubeam la 17 ani, in altfel îi ador acum la varsta asta. Amintirile pe care le avem alaturi de ei, educatia si intelegerea pe care ne-au arătat-o, reflecta in mare masura sentimentele noastre pt ei. La 18 ani nu eram constient ce fel de parinti superbi am avut norocul sa am, apoi peste un an mama s-a stins ... si apoi nimic nu a mai fost la fel ... am crezut ca voi muri si eu ... mi-am dat seama ca îi iubeam cu disperare, as fi vrut sa dau timpul inapoi sa schimb multe din ce le-am facut ... dar nu se mai poate, realizam mult prea tarziu ce avem. Pe tata il divinizez ...e un model de parinte.

"Enigmatici si cuminti
Terminandu-si rostul lor..."

va rog, cu prima ocazie cand va mai intrebati "Oare imi iubesc parintii?" cititi sau aduceti-va aminte "Ruga pt parinti" de Adrian Paunescu.

PS: sper ca, copii mei sa nu ma iubeasca la fel cum imi iubesc eu parintii mei.

vere, io sincer, n`am avut contact direct decat cu mama. si asta timp de cativa ani, cand am trait la filiasi, impreuna cu "ei".. in rest.. i made it all happen, alone..

oricum, in ceea ce priveste intrebarea, mi se pare ceva logic, nu vad nelamurirea. mi`as da viata pt mama intr`o clipita.