relatiile de durata

am primit bad rep pt acest thread, cica s-a vorbit deja mult despre asta... eu l-am creat pt ca, in jurul meu, am auzit multe comentarii despre subiectul asta.
am avut si eu o relatie de 6 ani, dar se racise totul (nu-l mai iubeam ca pe un iubit) si am preferat sa-i pun punct. nu a fost usor, dupa 6 ani ajunsesem sa tin la el ca la un frate si m-a durut sa-l vad suferind. insa am preferat sa o fac atunci, decat mai tarziu. cu timpul, a inteles decizia mea, am ramas buni amici si in vara asta el s-a casatorit cu o dragutza de "fetita" si asteapta un copil! nu pot decat sa fiu fericita pt ei! de atunci, nu am mai avut relatii prea lungi, parca imi e teama sa ma atasez... bine, nu am gasit nici persoana care sa ma faca sa imi doresc... eu zic ca sunt aspecte pozitive si negative pt ambele tipuri de relatiii (de scurta si de lunga durata); si cred ca sunt multe persoane care trec prin diverse perioade, cand si-ar dori fie relatie lunga, fie aventurici.

Mesaj iniţiat de SuntFotomodel

Relatiile de durata sunt pentru astia mai nasoli... oamenii frumosi nu au nevoie de ele. (cum as fi eu)

toti avem la un moment dat nevoie de siguranta unei relatii de lunga durata,sa stim k avem pe cineva care ne asculta si este alaturi de noi...din pacate,am vazut multe cupluri care s-au despartit dupa ani de zile(printre care si eu)...intr-o relatie de lunga durata trebuie sa treci peste si prin multe....

Mesaj iniţiat de rena

am primit bad rep pt acest thread, cica s-a vorbit deja mult despre asta... eu l-am creat pt ca, in jurul meu, am auzit multe comentarii despre subiectul asta.
am avut si eu o relatie de 6 ani, dar se racise totul (nu-l mai iubeam ca pe un iubit) si am preferat sa-i pun punct. nu a fost usor, dupa 6 ani ajunsesem sa tin la el ca la un frate si m-a durut sa-l vad suferind. insa am preferat sa o fac atunci, decat mai tarziu. cu timpul, a inteles decizia mea, am ramas buni amici si in vara asta el s-a casatorit cu o dragutza de "fetita" si asteapta un copil! nu pot decat sa fiu fericita pt ei! de atunci, nu am mai avut relatii prea lungi, parca imi e teama sa ma atasez... bine, nu am gasit nici persoana care sa ma faca sa imi doresc... eu zic ca sunt aspecte pozitive si negative pt ambele tipuri de relatiii (de scurta si de lunga durata); si cred ca sunt multe persoane care trec prin diverse perioade, cand si-ar dori fie relatie lunga, fie aventurici.

tu nu aveai de unde stii,mie mi-a facut placere sa vb despre asta

Da...exista...de ce nu? Sunt benefice... in primul rand pentru tine, ajungi sa te cunosti mai bine pe tine si ajungi sa cunosti un om si atunci cand ii e bine si atunci cand ii e rau.Se compun dintr-o gramada de elemente...asa cum zicea sixgun mai sus...dar asa cum unui foc ii dai combustibil sa arda asa trebuie sa ii dai si unei relatii ce sa rontzaie ca sa traiasca, plictiseala intervine atunci cand il iei pe cel de langa tine drept "bun stabil" si nu mai faci nimic sa ii trezesti interesul...and this works both ways.
Despre sfarsit..ce sa zic..se poate sfarsi oricand....din aproape orice motiv posibil...am observat ca durata medie e intre un an si 2 ani de zile...multi spun ca un om sanatos psihic nu poate sa iubeasca mai mult de 2 ani....tind sa-i contrazic....multi suntem instabili psihic la un nivel sau altul si multi dintre noi au relatii ce depasesc bariera asta ( nu subscriu... n-am "trait" peste un an dar analizez si eu ce vad prin jur ) .
Ma intriga oamenii care trec prin mai multe relatii de peste un an..cu diferite persoane...doar ca sa-si dea seama la sfarsit ca le-a trecut....nu inteleg cum nu-si dau seama dupa 2-3 relatii ca ei nu sunt facuti pentru asa ceva.Aici pot extinde afirmatia...si intreb..la un moment dat nu te saturi sa tot schimbi parteneri? Nu ai o anumita....repulsie....plictiseala..nu-ti trece prin cap...nimic....aiurea...ca e ceva aiurea acolo?
Revenind la subiect.....am observat ca majoritatea relatiilor se termina la "trepte " in viata ... intrarea la liceu..intrarea la facultate..that stuff.....mie unu' cel putin mi se pare aiurea sa-ti lipseasca taria de caracter de a rezista tentatiei noului...multi se gandesc ca daca tot schimba treapta pe plan "profesional" ar fi bine s-o schimbe si pe plan emotional...dar in fine..eu nu-i inteleg si pace..poate-i intelegeti voi .....
99% din relatii nu trec de testul timpului si cele care trec sunt majoritatea supuse compromisului de genul mai calca si el si ea din cand in cand pe alaturi,un compromis pe care nu-l voi accepta niciodata si daca e sa fiu singur...fie
Ca o incheiere ...citez un ilustru necunoscut.... a mentine o relatie e ca si cum ai incerca sa tii o masina romaneasca pornita iarna....pe gheatza...ai nevoie de 5 maini si 3 picioare

a

Forrest Gump: My momma always said, "Life was like a box of chocolates. You never know what you're gonna get."

Cred in relatiile de lunga durata,exemple sunt destule.

sincer cred in relatii de lunga durata
in urma cu 1 an si aproape 2 luni (atat are relatia mea)vedeam peste tot in jurul meu cupluri care rezistau de anii de zile, care puteau sa mai aiba aceeasi pasiune pe care o vazusem intre ei de la inceput si ii invidiam pentru ca pana atunci eu nu reusem sa pot sta intr-o relatie mai mult de 2-3 luni, pentru ca nu vroiam sa ma atasez, vroiam doar sa ma distrez la maxim, credeam ca o relatie mai lunga m-ar face sa-mi pierd independenta
acum pot sa spun ca prefer o relatie care sa dureze uneia care nici macar nu are timp sa se infiripe,pt ca sa fim seriosi nu poti sa-ti cunosti partenerul/partenera in doar 2-3 luni, asa ca nu ai cum sa apreciezi o relatie de durata mai mare
intradevar cum ati spus mai multi e greu sa mentii o relatie lunga:inervine obisnuinta, poate plictiseala, dar daca exista sentimente puternice se poate trece peste orice, trebuie doar sa stii sa comunici, sa poti face compromisuri sa accepti si sa cunosti atat defectele cat si calitatile, sa nu lasi rutina sa se instaleze(ma refer la rutina care sa nu-ti placa)
nu imi imaginasem niciodata cat de mult te poti distra doar cu o singura persoana, sau cat de bine te poti simti cand stii ca ai stabilitate
nu o sa regret nimic nici daca aceasta relatie nu ar mai merge( ) pt ca am avut enorm de invatat din aceasta experienta,m-a facut sa fiu mai puternica si sa ma cunosc pe mine mai bine

o relatie dureaza mult dak exista comunicare si sentimente puternice...cred k mai sunt persoane care isi doresc o relatie serioasa si nu una sa'ti schimbi partenerul o data la 1 luna sau poate saptamana...

Mesaj iniţiat de monick

o relatie dureaza mult dak exista comunicare si sentimente puternice...cred k mai sunt persoane care isi doresc o relatie serioasa si nu una sa'ti schimbi partenerul o data la 1 luna sau poate saptamana...

mai sunt dar sunt prea rare ca sa se gaseasca una pe alta....

Mesaj iniţiat de rena

am primit bad rep pt acest thread, cica s-a vorbit deja mult despre asta... eu l-am creat pt ca, in jurul meu, am auzit multe comentarii despre subiectul asta.
am avut si eu o relatie de 6 ani, dar se racise totul (nu-l mai iubeam ca pe un iubit) si am preferat sa-i pun punct. nu a fost usor, dupa 6 ani ajunsesem sa tin la el ca la un frate si m-a durut sa-l vad suferind. insa am preferat sa o fac atunci, decat mai tarziu. cu timpul, a inteles decizia mea, am ramas buni amici si in vara asta el s-a casatorit cu o dragutza de "fetita" si asteapta un copil! nu pot decat sa fiu fericita pt ei! de atunci, nu am mai avut relatii prea lungi, parca imi e teama sa ma atasez... bine, nu am gasit nici persoana care sa ma faca sa imi doresc... eu zic ca sunt aspecte pozitive si negative pt ambele tipuri de relatiii (de scurta si de lunga durata); si cred ca sunt multe persoane care trec prin diverse perioade, cand si-ar dori fie relatie lunga, fie aventurici.

As putea sa stiu si eu (daca nu-s prea indiscret) cum de ai ajuns dupa 6 ani sa-ti dai seama ca nu mai merge? Sau ce s-a intamplat in decursul acestei perioade indelungate sa te faca sa-l vezi ca pe un frate? Cum de s-au racit lucrurile? De ce ti-au trebuit 6 ani sa-ti dai seama e asta? etc.

Nu vreau sa-ti tin morala sau sa te judec, ci doar sa inteleg; pt ca (teoretic) nimic nu a dus la aceasta raceala... cu totii suntem predispusi acestui fenomen si e grav... foarte grav.

Mesaj iniţiat de Daemian

As putea sa stiu si eu (daca nu-s prea indiscret) cum de ai ajuns dupa 6 ani sa-ti dai seama ca nu mai merge? Sau ce s-a intamplat in decursul acestei perioade indelungate sa te faca sa-l vezi ca pe un frate? Cum de s-au racit lucrurile? De ce ti-au trebuit 6 ani sa-ti dai seama e asta? etc.

Nu vreau sa-ti tin morala sau sa te judec, ci doar sa inteleg; pt ca (teoretic) nimic nu a dus la aceasta raceala... cu totii suntem predispusi acestui fenomen si e grav... foarte grav.

pai, da, nu e nimeni in masura sa-mi tina morala, nu asta e ideea, ai dreptate...
nu mi-a trebuit atat de mult timp, 6 ani, ca sa-mi dau seama de asta... lucrurile s-au racit treptat cam in ultimul an... am inceput sa locuim impreuna o mare parte din timp, au aparut multe neintelegeri "domestice"; si-a facut prieteni "profitori" cu care nu-mi placea sa iesim... ne certam din lucruri banale, nu ma mai simteam importanta pt el, lucra de dimineata pana seara, firma devenise viata lui, am discutat cu el de multe ori despre asta si l-am rugat sa incerce sa redevina omul de care ma indragostisem, ca altfel ma pierde; era totul ok maxim o saptamana (dupa discutii), apoi situatia era aceeasi; de dragul anilor frumosi, am tot incercat cam un an sa fac compromisuri, dar ma raceam tot mai mult, plangeam tot mai mult (fiecare are nevoie sa se simta important pt partener, sa i se arate iubire, sa i se acorde timp, tandrete etc, nu?!); diferentele devenisera insurmontabile; el ma iubea cu vorbele... si intr-o zi, n-a mai fost de ajuns. si am zis: 'stop!'. nici nu-i venea sa creada. a plans mult, zicea ca nu intelege. ca ma iubeste. dar nu m-a induplecat, in sufletul meu eu intelesesem ca, mai devreme sau mai tarziu, tot ne-am fi despartit; si am preferat sa fie "mai devreme", ca sa nu-i sporesc suferinta mai tarziu (el se gandea la casatorie...). i-am spus ca intr-o zi o sa-mi multumeasca. si o sa inteleaga. nu l-am lasat sa-mi vada vreo lacrima, ar fi inteles gresit. a ramas doar iubirea de frate pt el. ma intrebi de ce; pt ca au fost vreo 5 ani in care am impartit muuuulte lucruri, bune sau rele; am invatat multe impreuna, ne-am sprijinit, ne-am bucurat unul de reusitele celuilalt, asa cum fac fratii. dar in cei 5 ani fusese ceva in plus: pasiune. pt mine murise; un an m-am straduit sa adun toate firimiturile de pasiune ce-mi mai ramasesera, dar "pasarea mea phoenix" nu a functionat. am ramas cu amintiri (acum, dupa cativa ani, mi le amintesc doar pe cele frumoase) şi cu siguranţa că ceea ce am facut a fost cel mai pur altruism din lume. am scris in agenda cateva pagini dupa acea despartire, cand le citesc si azi imi vine sa plang; a durut rau. el nu le-a citit niciodata; poate o sa va impartasesc cate ceva, daca vreti... cam asta e povestea mea...

Ai un dar de a expune atat de lacrimogen problema!!!!

Mesaj iniţiat de rena

pai, da, nu e nimeni in masura sa-mi tina morala, nu asta e ideea, ai dreptate...
nu mi-a trebuit atat de mult timp, 6 ani, ca sa-mi dau seama de asta... lucrurile s-au racit treptat cam in ultimul an... am inceput sa locuim impreuna o mare parte din timp, au aparut multe neintelegeri "domestice"; si-a facut prieteni "profitori" cu care nu-mi placea sa iesim... ne certam din lucruri banale, nu ma mai simteam importanta pt el, lucra de dimineata pana seara, firma devenise viata lui, am discutat cu el de multe ori despre asta si l-am rugat sa incerce sa redevina omul de care ma indragostisem, ca altfel ma pierde; era totul ok maxim o saptamana (dupa discutii), apoi situatia era aceeasi; de dragul anilor frumosi, am tot incercat cam un an sa fac compromisuri, dar ma raceam tot mai mult, plangeam tot mai mult (fiecare are nevoie sa se simta important pt partener, sa i se arate iubire, sa i se acorde timp, tandrete etc, nu?!); diferentele devenisera insurmontabile; el ma iubea cu vorbele... si intr-o zi, n-a mai fost de ajuns. si am zis: 'stop!'. nici nu-i venea sa creada. a plans mult, zicea ca nu intelege. ca ma iubeste. dar nu m-a induplecat, in sufletul meu eu intelesesem ca, mai devreme sau mai tarziu, tot ne-am fi despartit; si am preferat sa fie "mai devreme", ca sa nu-i sporesc suferinta mai tarziu (el se gandea la casatorie...). i-am spus ca intr-o zi o sa-mi multumeasca. si o sa inteleaga. nu l-am lasat sa-mi vada vreo lacrima, ar fi inteles gresit. a ramas doar iubirea de frate pt el. ma intrebi de ce; pt ca au fost vreo 5 ani in care am impartit muuuulte lucruri, bune sau rele; am invatat multe impreuna, ne-am sprijinit, ne-am bucurat unul de reusitele celuilalt, asa cum fac fratii. dar in cei 5 ani fusese ceva in plus: pasiune. pt mine murise; un an m-am straduit sa adun toate firimiturile de pasiune ce-mi mai ramasesera, dar "pasarea mea phoenix" nu a functionat. am ramas cu amintiri (acum, dupa cativa ani, mi le amintesc doar pe cele frumoase) şi cu siguranţa că ceea ce am facut a fost cel mai pur altruism din lume. am scris in agenda cateva pagini dupa acea despartire, cand le citesc si azi imi vine sa plang; a durut rau. el nu le-a citit niciodata; poate o sa va impartasesc cate ceva, daca vreti... cam asta e povestea mea...

naspha....totusi cam mult ...esti sigura k nu a aprut nimeni intretimp???chiar asa sa se fi intamplat?

Mesaj iniţiat de over21boost

naspha....totusi cam mult ...esti sigura k nu a aprut nimeni intretimp???chiar asa sa se fi intamplat?

la mine, nu a aparut nimeni atunci; la el, nici nu as vrea sa stiu; dar a suferit sincer, stiu asta.

Multumesc frumos pt raspuns! Si inca nu orice fel de raspuns ci unul sincer, gandit si la obiect. Am vrut doar sa-mi confirm o teorie de-a mea: o relatie care se bazeaza pe sentimente puternice si pasiune nu poate sa se stinga PUR SI SIMPLU! Fara nici un motiv... Sfideaza orice logica! Dar in cazuri ca cel prezentat de tine, inteleg perfect si mi se pare chiar normal sa se intample asa pt ca... in ziua de azi nu ajung doar sentimentele pentru a mentine o relatie.

Cat despre chestiile pe care ai vrea sa ni le impartasesti, ramane la latitudinea ta daca vrei sau nu sa le pui aici. Nimeni n-ar trebui sa te judece pentru asta.

exact, daemian, totul trebuie sa fie bidirectional. ca o morala la ceea ce am scris mai sus: atunci cand iubiti, aratati-i persoanei iubite in fiecare zi ce inseamna pt voi! sunt suficiente gesturi mici, minuscule chiar! asta ar fi una dintre chestiile care mentin vie o relatie.

s-ar putea sa se sufoce, sam... zic eu... probabil, depinde de persoana...