Azi am fost in vizita la spitalul nr 1 la o prietena care are baietelul internat, si as vrea sa va povestesc un lucru care pe mine pur si simplu m-a indignat, m-a socat si mi-a rupt sufletul.
Intr-o camera goala,intr-un patut cu gratii statea o fetita absolut superba de 3 anisori,pe care nenorocitii de ''parinti'' au abandonat-o doar pentru faptul ca s-a nascut cu probleme la inima si cu astm.Fetita sta singura in camera 24/24, nu are nici macar o jucarie, sta inchisa intre gratiile patutului , vazand doar cate o asistenta care mai vine din cand in cand sa se uite pe geam ce face. Am ajuns acolo in jurul orei 17:30 , si prietena mea mi-a spus ca nu a venit pana atunci NIMENI la fetita (din salonul ei se vedea in salonul unde era fetita,fiind geam),abea pe la ora 18 si ceva a venit o asistenta mai draguta s-a jucat putin cu ea si a luat-o sa-i dea sa manance.Am ramas efectiv socata....fetita plangea intr-una,se ridica pe gratiile patutului,vroia sa iasa,sa se joace.Am luat de la baiatul prietenei mele o mingiuta si m-am dus sa i-o dau fetitei ca mi se rupea sufletu de ea cand o vedeam asa... nu i-a mai dat drumu mingii din mana..era atat de fascinata de mingea aia si nu stiu daca vreo asistenta ar fii fost deacord cu faptu ca i-am dat acea mingiuta, pentru ca eu am avut bunavointa sa le caut pentru a le intreba,dar nu am gasit nici una...si vazand bietu sufletel cum plangea n-am putut sta sa umblu dupa ele in tot spitalu'.Inca nu pot sa-mi dau seama cum poate cineva care lucreaza in spital, sa lase o copila de 3 ani singura in camera intr-un pat cu gratii,fara nici o jucarie,macar sa isi mai faca de lucru,fara sa o scoata putin afara ,macar prin fata spitalului,dar mai ales sa auda ca plange si sa vada ca vrea sa iasa si sa nu vina macar sa o linisteasca...E intr-adevar jalnic, de o nesimtire si nepasare iesita din comun.