Viata de cuplu.

Relatia mea se apropie de 11 ani, au existat momente speciale si incercari, insa dragostea noastra a reusit sa reziste si sa creasca in timp.
Cred ca este important sa iti arati dragostea prin fapte si prin cuvinte, comunicarea, sa existe o dorinta reala de a ajunge la consens fara idei preconcepute despre rolul fiecaruia, increderea in cel de langa tine, tact in tratarea situatilor tensionate si mult umor, sa oferi sprijin, intelegere si libertate.
Este o atitudine gresita sa permiti altor persoane sa influenteze modul in care evolueaza lucrurile in viata de cuplu. La inceputul relatiei, am fost somata de o buna prietena sa aleg daca vreau sa renunt la prietenia noastra sau la prietenul meu si am ales fara sa ezit... timpul mi-a dovedit ca am ales bine.

Way to go, girls! You make my thread look so good

Increderea este printre cele mai importante .... dak nu ai incredere in persoana respectiva totul se duce de rapa ... incepi sa te indepartezi de ea(el) si pana la urma se rupe totul...

Mesaj iniţiat de Scorpio[Evil_Klan]

Increderea este printre cele mai importante .... dak nu ai incredere in persoana respectiva totul se duce de rapa ... incepi sa te indepartezi de ea(el) si pana la urma se rupe totul...

de ex eu am fost departe de prietena mea 3 luni dupa ce timp de 5 ani nu fusesem departe unul de celalalt mai mult de 2 zile . si sincer daca nu era sa avem incredere unul in celalalt se duceu uitarii cei 5 ani.. dupa "testul" ala de 3 luni ne-am dat seama cat de mult tinem unu la celalalt si acum suntem cei mai fericiti . peste 1 luna facem 1 an de casatorie

Mesaj iniţiat de gagik69

degeaba se vorbeste de incredere....de sansa....de iubire....dc nu esti dispus sa incerci sa dai toate astea...iar atunci cand ti se ofera nu stii sa le primesti....atunci nu mai e nik de facut....

pai cand simtzi k nu are rost ..... normal k nu faci nimic k sa fie "bine " ....

Mesaj iniţiat de Scorpio[Evil_Klan]

mah ... hai sa revenim on topic k deja o luam "pe aratura " ...

@gagik69 ... ne place useru' tau ...
@ramona ... itzi zisai pe mess cum sta treaba ...

Pai..eu am mai zis, compromisul, trebuie sa mai lasi de la tine in anumite privintze, sa fii intelegator, fidel si multe alte chestii..dar dupa mine astea sunt cel mai importante

Sa revenim la subiect.
Foarte important este sa stii cat sa-i tolerezi celuilalt si unde incepe limita puterilor tale (dar mai ales unde se termina). Trebuie sa fii ingaduitor si sa nu incerci sa-ti ridici partenerul mult mai sus decat este (la nivel mental; ma refeream la imaginea pe care ne-o cream). Daca il accepti asa cum este si iti place asa cum este, atunci nu vor fi probleme prea mari, iar daca vor fi se vor rezolva mai usor. Multe certuri pornesc de la faptul ca ni se pare ca partenerul nostru nu se ridica la nivelul asteptarilor noastre (are ticuri verbale, anumite gesturi, tabieturi, etc.), de unde si unele reprosuri. Daca nu va convine un anume lucru la partenerul dvs si credeti ca nu puteti trece cu vederea, spuneti-i. In timp problemele se amplifica. Daca ceva se poate schimba fara dispute inoportune si inutile, atunci alegeti aceasta cale (prima mentionata). Pentra ca daca partenerul vede ca il tratati cu maturiate si fara ironie, va incerca si el sa fie o persoana mai buna cu voi.
Oare asa sa fie?
You tell me!

credeti ca daca te atasezi prea repede de o persoana pe care`o consideri alegere ce`a buna(u know "the one") ai de pierdut ? Oare sinceritate este considerata ca fiind vulnerabil(a) ? eu sper sa nu..voi ce ziceti ?

Mesaj iniţiat de Cirozel

Pai..eu am mai zis, compromisul, trebuie sa mai lasi de la tine in anumite privintze, sa fii intelegator, fidel si multe alte chestii..dar dupa mine astea sunt cel mai importante

Cred ca atunci cand tii la cineva nu te gandesti ca "faci compromisuri"- asta e doar o etichetare logica. Eu nu ma gandesc la faptul ca "renunt" la ceva al meu, ci la faptul ca "ofer" altceva in schimb, ceva ce e necesar. E un joc al mintii care te ajuta sa nu te simti frustrat uneori ca trebuie sa mai lasi de la tine. It works.

Mesaj iniţiat de romy

credeti ca daca te atasezi prea repede de o persoana pe care`o consideri alegere ce`a buna(u know "the one") ai de pierdut ? Oare sinceritate este considerata ca fiind vulnerabil(a) ? eu sper sa nu..voi ce ziceti ?

Nu, in nici un caz. Zic eu. Adica, desi in mod normal in relatii sentimentale trebuie sa fii cat de cat prevazator (e o reactie normala de a te apara de eventuale suferinte), deja cand te indragostesti si te gandesti ca ar putea fi "the one" lucrurile astea nu prea mai conteaza. Acum, mai conteaza si cat de sigur esti pe ce simti. Multe variablie. In mod normal de la o varsta sinceritatea poate fi o vulnerabilitate. Depinde de context. Dai detalii?

Mesaj iniţiat de Kia

Nu, in nici un caz. Zic eu. Adica, desi in mod normal in relatii sentimentale trebuie sa fii cat de cat prevazator (e o reactie normala de a te apara de eventuale suferinte), deja cand te indragostesti si te gandesti ca ar putea fi "the one" lucrurile astea nu prea mai conteaza. Acum, mai conteaza si cat de sigur esti pe ce simti. Multe variablie. In mod normal de la o varsta sinceritatea poate fi o vulnerabilitate. Depinde de context. Dai detalii?

iti dai seama ca nu aici ...se discuta la general nu de viata mea persoanala
Multi considera ca in viata (sunt de acord in unele privinte) daca esti sincer tot timpul ai multe de pierdut ! mie`mi place sa fiu sincer intotdeauna pentru ca asa stiu cu cine am de aface..vad reactia celorlalti..stiu si eu cine`mi este prieten, dusman ..etc...
in viata de cuplu...daca ai zis cuplu eu presupun ca e vorba de dragoste..etc...sinceritatea si comunicarea sunt puncte cheie..iar daca intradevar nu este o iubire platonica, persoana de langa tine te va intelege intotdeauna de ce nu iti convin anumite chestii sau de convingerile tale..pentru ca numai prin aceste 2 chestii (si altele ) cunoasterea reciproca este la un nivel inalt..minciuna,amagirea,secretele consider ca nu`si au loc intr`o relatie !

Mesaj iniţiat de Kia

Iti dau dreptate, mai ales la faza cu "daca esti sincer tot timpul ai multe de pierdut ! mie`mi place sa fiu sincer intotdeauna pentru ca asa stiu cu cine am de aface..vad reactia celorlalti..stiu si eu cine`mi este prieten, dusman ..etc...". Foarte adevarat.
Insa, sa luam exemplul persoanelor manipulatoare emotional (in noaptea asta am o fixatie ). Daca esti sincer si spui din start, "Imi place de tine mult. Tu ce parere ai? " Este foarte usor sa te duca in directia dorita de ele. Este doar o ipoteza.
Si ma mai gandesc si la momentele in care esti vulnerabil, ai probleme, esti nemultumit, si vine cineva care se deghizeaza in "salvator". Tu- esti sincer. Marturistesti ce te supara si ce iti doresti. Acea persoana imbraca mai apoi exact acea haina pe care ti-o doresti, fara macar sa bagi de seama.
In cazul asta nu ma gandesc la dihotonia sinceritate-minciuna, ci interpretez sinceritatea ca pe o destainuire, iar "tacerea" ca pe "intimitate".

mersik...
sincer cred ca am considerat intotdeauna ceva de temut...adik..au existat momente cand (atat general cat si viata persoanala) auzeam ce vroiam , totu ok...dar daca...nu e asa...cateodata e bine sa iei viata asa cum este, placi/tii/iubesti pe cineva si punct, fara sa mai pui intrebari...cel putin eu unu n`am putut niciodata sa fac asa ceva...am considerat ca as fii indiferent/pasiv...apropo..BAIETI SA NU SPUNETI NICIODATA CA IUBITI INAINTE SA FIE PREA DEVREME !!! sunt fete carora le place sa auda asta, dar multora le place sa se foloseasca de asta !( ce bine ca nu m`am ars asa, dar am testat destule persoane )...
Kia ..."protectorul" sau cum vrei sa`i zici nu este intotdeauna persoana potrivita, pacat ca nu avem si noi un prieten pe nume Neghinita sa stim ce gandesc ceilalti cu adevarat...nush..intr`o relatie trebuie inainte sa fii sincer cu tine si dupa aceea cu persoana de langa tine!

Mesaj iniţiat de Kia

Iti dau dreptate, mai ales la faza cu "daca esti sincer tot timpul ai multe de pierdut ! mie`mi place sa fiu sincer intotdeauna pentru ca asa stiu cu cine am de aface..vad reactia celorlalti..stiu si eu cine`mi este prieten, dusman ..etc...". Foarte adevarat.
Insa, sa luam exemplul persoanelor manipulatoare emotional (in noaptea asta am o fixatie ). Daca esti sincer si spui din start, "Imi place de tine mult. Tu ce parere ai? " Este foarte usor sa te duca in directia dorita de ele. Este doar o ipoteza.
Si ma mai gandesc si la momentele in care esti vulnerabil, ai probleme, esti nemultumit, si vine cineva care se deghizeaza in "salvator". Tu- esti sincer. Marturistesti ce te supara si ce iti doresti. Acea persoana imbraca mai apoi exact acea haina pe care ti-o doresti, fara macar sa bagi de seama.
In cazul asta nu ma gandesc la dihotonia sinceritate-minciuna, ci interpretez sinceritatea ca pe o destainuire, iar "tacerea" ca pe "intimitate".

Pai parca mai sus spuneai ca nu se poate profita de pe urma "ta", ci ca doar lasi de la "tine", ca o contraprestatie. Dai ceva in schimb. Tu dai la schimb sinceritatea pe manipulare?

Mesaj iniţiat de romy

mersik...
sincer cred ca am considerat intotdeauna ceva de temut...adik..au existat momente cand (atat general cat si viata persoanala) auzeam ce vroiam , totu ok...dar daca...nu e asa...cateodata e bine sa iei viata asa cum este, placi/tii/iubesti pe cineva si punct, fara sa mai pui intrebari...cel putin eu unu n`am putut niciodata sa fac asa ceva...am considerat ca as fii indiferent/pasiv...apropo..BAIETI SA NU SPUNETI NICIODATA CA IUBITI INAINTE SA FIE PREA DEVREME !!! sunt fete carora le place sa auda asta, dar multora le place sa se foloseasca de asta !( ce bine ca nu m`am ars asa, dar am testat destule persoane )...
Kia ..."protectorul" sau cum vrei sa`i zici nu este intotdeauna persoana potrivita, pacat ca nu avem si noi un prieten pe nume Neghinita sa stim ce gandesc ceilalti cu adevarat...nush..intr`o relatie trebuie inainte sa fii sincer cu tine si dupa aceea cu persoana de langa tine!

Consider ca daca esti sincer cu tine, automat esti sincer si cu persoana de langa tine. Nu cred ca au vreo ordine de preferinta. Tu de ce crezi asta?

Mesaj iniţiat de Kia

Da, in sensul ca trebuie sa stii pentru tine ce iti doresti, de ce ai nevoie. Dar asta trebuie tinut dupa parerea mea, sub tacere, ca sa poti afla in mod natural de la celalalt ce iti poate oferi el/ea, tocmai pentru a preveni situatii de mascare si de infatisare sub forma pe care ti-o doresti. O forma neautentica, uneori.

O mica intrebare: daca si "celalalt" gandeste la fel, unde se ajunge? O sa va ascundeti dupa deget si o fiti cei mai "falsi" oameni din lume. O sa va scuipati si o sa va faceti ca ploua. Imi cer scuze pt exprimarea "prea" plastica. Trebuie sa existe si o cale spre consens. Adica tu nu iti imbratisesi partenerul si tii cutitul la spate, just in case. Ori ii dai tot, ori nimic. In caz ca nu stiati, dragostea nu cunoaste logica. Daca vom sta sa ne gandim cat de mult vom putea suferi (cel putin ipotetic), nu credeti ca acest gand va pune stapanire pe subconstientul nostru si va rabufni in cele din urma in constient, stricand ceea ce am cladit cu truda atator si atator ani (de exemplu)?