Ghost Series ed. 1 - Bucovat - 25 Martie 2012

Articolul din ziarul de azi : http://www.gds.ro/Sport/2012-03-27/C...+spectaculoasa

Multumim si partenerilor de la Gazeta de Sud !

Emisiunea "Un Show Pacatos" de aseara : http://unshowpacatos.a1.ro/emisiune/...atos_4703.html

Multumim, multumim, multumim. Foarte reusit evenimentul si organizat pana la cel mai mic detaliu. Multumiri lui Alexius, lui Robert si echipei Ghost pentru atentia pe care ne-au acordat-o si speram sa ne revedem si la alte evenimente in Banie. Felicitari celor de pe podium si tuturor celor care au concurat Duminica. Sa ne revedem cu bine.

Voi adăuga mai multe poze de la eveniment in cursul zilei de astăzi. Pentru a le vedea, trebuie să ne împrietenim ca în clasa a cincea. Un mic "preț" pentru a vedea o parte din munca mea. Vă mulțumesc pentru înțelegere și colaborare.

http://www.facebook.com/importpieseauto.craiova

Și albumul:
http://www.facebook.com/media/set/?set=a.120840394712915.20657.100003608663290&type= 1#!/media/set/?set=a.120840394712915.20657.100003608663290&type= 1

Atasament 942377

Mesaj iniţiat de NickyD

Multumim, multumim, multumim. Foarte reusit evenimentul si organizat pana la cel mai mic detaliu. Multumiri lui Alexius, lui Robert si echipei Ghost pentru atentia pe care ne-au acordat-o si speram sa ne revedem si la alte evenimente in Banie. Felicitari celor de pe podium si tuturor celor care au concurat Duminica. Sa ne revedem cu bine.

Si noi multumim pentru participare si pentru cuvintele frumoase ! Ne revedem la urmatoarea cursa !

Niky si noi va multumim , ati fost baieti de nota 200 , va asteptam la urmatoarele etape ! Sper ca ati ajuns ok si n-au fost probleme pe drum !

@Preto, multumim frumos pt. aprecieri , te asteptam la urmatoarea !
@Lao, multumim pentru poze ! Excelente ca de obicei !

P.S. Mai puneti poze daca mai aveti

O filmare din interiorul masinii

Mesaj iniţiat de xmouse

scuze pt intarziere.... o cursa frumoasa dar intre timp am devenit tatic.... felicitari organizatorilor sper ca data viitoare sa ma prezint mai bine ....

Hehe ! Felicitari si tie pt. prestatie ! Cupa i-o faci cadou la bebe !

Sa-ti traiasca si sa aiba parte de multe bucurii si de multa sanatate ca e cea mai importanta !

Poze : http://www.facebook.com/media/set/?s...=2012605572286

Multumiri Bobby Trusca !

Multumim frumos !

Incercam dar e foarte greu la noi pt. ca pe aeroport nu se mai poate iar pe strada e foarte riscant..momentan n-avem nimic concret legat de drag .
Anuntam daca reusim ceva .

In acest week-end vom afisa punctajele obtinute de participanti la prima etapa din Ghost Series.

Va rog, daca mai aveti poze sa le postati pe acest topic!

Filmare by Bobby Trusca(multumim!) : http://www.ghostracingteam.ro/galerie

Va multumim!

Daniel Onoriu, invitatul nostru la acest eveniment a facut rezumatul sezonului 2012 pe pagina sa oficiala.
Mai jos puteti citi povestea acestui an competitional, Craiova este si va fi in continuare pe harta evenimentelor auto.



http://www.facebook.com/photo.php?v=298260403613859

ONORIU, NEMULTUMIT DE SEZONUL 2012:
“Al 6-lea sezon pe patru roti l-as sterge din memorie”

"Dupa un an si jumatate de pauza competitionala, 2012 a inceput pentru Daniel Onoriu plin de sperante si decizii majore: “In luna ianuarie, nu am mai suportat stresul si asteptarea si am plecat spre Budapesta, unde trimisesem la preparat masina de curse, cu 8 luni in urma. Din cauza unor probleme de familie
, managerul de proiect din Ungaria nu reusise sa termine si simteam ca imi tine captiva masina, dar si cariera mea competitionala. Mi se terminase rabdarea! Nici bine nu s-au terminat sarbatorile de iarna si eu bateam drumurile Budapestei”.
Ajuns la destinatie, pentru Daniel Onoriu continua seria intamplarilor neasteptate: “Spre norocul meu, am reusit sa mobilizez foarte repede si mecanicii si electronistul si au fost cateva zile de munca intensa. Am stat si la Dyno si am vazut graficul masinii. Motorul era incredibil de tare in comparatie cu motorul vechi cu care devenisem campion absolut in 2009. De atunci, motorul nu suferise nicio imbunatatire, iar masina devenise deja mult inferioara competitiei. Am adus in tara o masina cu o “inima” noua, in timp ce inima mea crestea si isi dorea inceperea campionatului cat mai repede. Eram constient ca am peste un an si jumatate de pauza si imi lipsea antrenamentul”.
Pentru a relua ritmul sportiv necesar competitiilor care se apropia, Daniel si-a achizitionat o masina de antrenament Mitusbishi EVO 6 cu care si-a propus sa participe in Raliul Brasovului ca si vorleiter. “Chiar la inceputul anului are loc si traditionalul Raliu al Zapezii la Covasna, pe care l-am castigat in 2010, alaturi de Gabi Tiura ca si copilot. Am plecat spre Covasna cu masina de antrenament, dar pe DN1 s-a defectat si a trebuit sa facem cale intoarsa. Au urmat cateva luni in care am lasat-o in service, dar intr-un final am vandut-o si m-am vazut din nou in situatia de a ramane fara masina de antrenament... In schimb, aveam o super masina de curse si eram incantat!”
Prima cursa a acestui sezon a avut loc in Craiova, la un campionat paralel celui organizat de FRAS. Nerabdator sa simta masina in conditii de concurs, Daniel Onoriu s-a prezentat la prima etapa de la Bucovat din Campionatul de Viteza in Coasta organizat de Ghost Racing Team. Pilotul bucurestean a fost primul pilot care obisnuise spectatorii cu invitati copiloti persoane publice. De data aceasta, cantareata Carmen Serban a urcat in “Racheta”. “A fost prima oara cand am simtit cei 600+ CP. Nu-mi venea sa cred cum trage masina si cat de incontrolabila era. Tin minte ca la prima urcare tipam de bucurie! M-am intors acasa fericit! Nu stiu daca asteptarea a meritat, dar macar nu a fost in zadar.”
Teliu a fost prima etapa din sezonul 2012. Problemele ii dadeau din nou tarcoale lui Daniel Onoriu. “In prima mansa a inceput sa ploua. Ma gandeam ca sunt norocos, pentru ca fac parte dintre putinii piloti care stiu sa mearga pe traseu ud si in conditii de ploaie. Desi traseul de la Teliu nu imi place deloc, imi faceam sperante ca voi bate si monopostul, mai ales din cauza vremii. Dar unul din concurenti a lovit masina si, in loc sa se opreasca, a continuat cursa pana la finish. In urma sa a ramas un traseu plin de motorina, imposibil de curatat. Cursa anulata, toata lumea a terminat cu ...ZERO puncte”.
Duminica, ploaia nu si-a mai facut simtita prezenta. “Masina se comporta bine, dar m-am calificat destul de slab, propunandu-mi sa merg tare in cursa. Vroiam sa imi bat cel mai bun timp al meu de pe acel traseu. In primul viraj, pe spatiul de franare, masina nu m-a mai ascultat: spatele s-a blocat, iar masina s-a dus drept, intr-o rapa. Prima reactie a fost sa ies din masina, sa nu ia foc de la impact. Pret de cateva secunde mi-am pastrat echilibrul privindu-mi masina avariata, apoi am lesinat. Am fost urcat pe targa si am ajuns cu ambulanta la spitalul din Brasov. Au urmat cateva ore in care ma simteam tinut cu forta, izolat intr-un spital in care nu aveam ce sa caut. Am plecat pe semnatura mea.”
Seria de ghinioane abia incepuse. Reparatia masinii a fost un proces de durata si costisitor, dar pana la urma “Racheta” era din nou gata de start pentru cea de-a doua etapa din Campionat: a fost indreptata caroseria, alt intercooler, alt radiator de apa.
Urma destinatia Rasnov: “Pe traseul de la Rasnov am castigat de mai multe ori si imi placea. In prima mansa am terminat pe locul 3, dupa monopost si “masina perfecta” condusa de Paul Andronic. Mansa urmatoare am mai coborat un loc, ajungand pe 4. Acum incepusem sa imi pun intrebari: Oare nu mai eram eu antrenat? Cum e posibil cu o masina mult mai puternica decat in anii trecuti sa fac un timp mult mai slab decat timpii mei din 2009? Peste putin timp, aveam sa imi primesc si raspunsul”.
Dupa dezamagirea de la Rasnov, neincrederea incepuse deja sa se cuibareasca in sufletul pilotului. Resita, etapa dubla 4/5 avea sa-i starneasca noi intrebari. “La Resita am avut multe peripetii, cateva accidente, dar si etapa unde am devenit campion Absolut 2009. Resita inseamna pentru mine un oras plin de prieteni deosebiti, dar si o victorie impotriva pilotului local, Lucien Hora. Traseul imi place, are cateva viraje de foarte mare viteza pe care, daca ai un dram de nebunie si curaj maxim, le poti ataca full gas si cu masinile de grupa H5 (200+ km/h). Am fost dezamagit cand am aflat ca la start nu se va afla si adversarul meu direct, Paul Andronic. Eram sigur ca pot castiga dubla la grupa mea, dar nu aveam nicio placere sa castig curse fara adversari cu masini cat de cat egale cu a mea. Am reusit victorille la grupa fara dificultate, dar inca nu ma apropiasem de timpii mei din anii trecuti.” Indoiala ca ceva nu e bine devenea din ce in ce mai evidenta.
Etapele 9 si 10 din Campionatul National de Viteza in Coasta s-au desfasurat intr-o zona pitoreasca, deosebita, la Ranca. “Iubesc Ranca si consider ca este cel mai frumos si tehnic traseu din campionat. Tot aici locuieste si Alex, adminul meu de la ono41.ro, un prieten drag, cu o familie deosebita. De fiecare data cand mergem la Ranca, locuim intr-o casa taraneasca, un conac de pe vremuri, foarte bine conservat. Cursele la Ranca au adus intotdeauna cu ele amintiri placute. In prima mansa de concurs din acest an am terminat doar pe locul 7. Directia imi facea probleme si mecanicii nu reuseau sa-i dea de capat. A trebuit sa fac doar una din cele doua urcari de concurs. In ziua libera, sambata, am stat de vorba cu varul meu, Edu Stan, maestru al sportului, pilot si preparator foarte bun de motoare. El a fost cel care mi-a dat raspuns la intrebarile care ma framantau: autoblocantul meu central nu era compatibil cu restul pieselor si nu functiona corespunzator, deci masina mea nu mergea in regim permanent 4x4 ! Pentru duminica am inchiriat un autoblocant de serie fata care se potrivea cu autoblocantul central pe care il aveam deja, iar timpul meu a fost cu aproximativ 10 secunde mai bun decat in ziua de vineri. Era bine, dar tot nu reusisem sa ajung la timpii mei din 2009.”
Deja se gasise o parte a problemei pentru timpii slabi obtinuti de la inceputul campionatului, indoielile incepeau sa-si gaseasca raspunsuri. “Am ajuns acasa si am inceput sa caut autoblocant central. Toti dealerii din Bucuresti imi spuneau ca nu se mai fabrica ce vroiam eu. Dupa cautari indelungi pe Internet, am gasit piesa care imi trebuia, undeva in Anglia. Am comandat-o, am citit instructiunile cand a ajuns si citisem ca necesita rodaj dupa montare. Nu am cunostinte avansate de mecanica, intotdeauna a trebuit sa fiu sfatuit de mecanici si de multe ori am ascultat pareri diferite. De aceea am decis sa citesc prospectul si sa respect intocmai instructiunile. Am facut rodajul si eram nerabdator sa refac geometria. Din nefericire, soferul care avea permis de platforma nu a fost disponibil in acea perioada si a trebuit sa plec cu masina de curse prin trafic, pe roti, pe o distanta de 15 km. Seara, masina a fost urcata pe platforma si dusa spre zona de concurs, Campulung. Inca nu stiam ca deplasarea prin Bucuresti pe roti avea sa ma coste campionatul...”
Traseul de la Campulung era unul nou si necesita antrenament pentru toti pilotii, fiind pentru prima oara inclus in campionat. “Un traseu scurt, pe care m-am antrenat foarte bine. Desi nu imi placea deloc, l-am invatat foarte usor si repede, prinzand imediat capcanele. Eram antrenat, aveam autoblocantul potrivit, victoria parea doar o formalitate. In prima urcare de recunoastere am constatat ca ambreiajul imi patineaza. Intors in parcul service, mecanicii au dat jos cutia si au ajuns la concluzia ca tri-disc-ul Exedy s-a stricat. Mersul prin oras, statul la semafoare, accelerare – frana, toate acestea au afectat iremediabil ambreiajul. Neavand multe piese de rezerva dupa noi, am reusit sa gasim un ambreiaj second-hand in Pitesti. Am pierdut cateva urcari, iar prima mansa de concurs era pentru mine de calificari. Stresul si-a spus cuvantul si am schimbat brusc o treapta, supra-turand motorul. Un nou moment critic care m-a costat de data aceasta mult mai mult, motorul dand semne de functionare necorespunzatoare. Inca nu stiam care este problema, dar impreuna cu mecanicii am hotarat sa nu mai urcam, pentru ca riscam sa stricam motorul in totalitate.”
A urmat o noapte in care s-au facut deplasari dupa piese, munca multa de reparare a motorului si un strigat de fericire cand, la 4 dimineata, sunetul motorului s-a facut auzit din nou. Parea ca mecanicii reusisera imposibilul: sa repare un motor de curse intr-o noapte, in conditii improprii, in parcarea vilei unde erau cazati. “Cosmarul a continuat si motorul a cedat de tot duminica. Totul se terminase pentru mine: masina mea nu mai avea motor. Nu scapase nimic. La Bucuresti am facut constatarea: pistoane, chiulasa, biele, bloc motor, vibrochen, garnituri, suruburi, piulite, capacele si ce mai contine un motor... Trebuia totul nou, iar puterile mele se terminasera. Ajunsesem la Campulung in pozitia de lider la grupa mea si ma intorceam invins, cu o masina … moarta, fara motor.”
Timp de cateva zile, abandonul parea singura solutie pentru 2012. Trebuia sa se termine totul, sa intrerupa sirul ghinioanelor si stresul, care parca devenea mai mare de la etapa la etapa. Mersul la curse nu mai era o placere. “Devenise un chin si nu mai aveam putere... Totul era scump, motoarele complete costau mult si erau de proasta calitate. Am luat in calcul sa inchei sezonul 2012 prematur si sa revin cu forte noi in 2013. Dar nu am reusit decat sa ma consum in mine pana intr-o zi cand, incurajat de cineva foarte apropiat mie, am decis sa cautam solutii: nu aveam ce sa repar, trebuia sa construim un motor de la zero. In garaj aveam pistoane noi si vibrochen. Era un inceput. Au urmat telefoane la toti preparatorii din Romania. Paul Andronic a fost primul care m-a ajutat cu multe informatii despre motorul pe care urma sa-l construiesc: ce cuzineti imi trebuie, ce garnitura de chiulasa, mi-a si vandut un bloc motor pe care l-a honuit in ateliere Autotehnica. Am reusit sa comand toate piesele, erau atat de multe incat nu-mi venea sa cred: fiecare maruntis costa si adunand totul la un loc am constatat ca motorul cel nou ma ducea deja prea departe. Aveam nevoie si de electronica noua dupa asamblarea lui. Dupa negocieri cu foarte multi mecanici, am decis sa lucrez cu Gabi Tiura, de la X-Motors. El a fost un bun prieten in trecut, dar si cel cu care am lucrat in 2009, cand am obtinut titlul de campion national absolut. Cu doua zile inainte de etapele de la Paltinis, am inceput asamblarea motorului. Dar surprizele au continuat si bielele pe care le cumparasem aveau un joc destul de mare incat nu puteam risca intreg motorul. Era deja joi seara, magazinele se inchideau, stocurile cu piese de curse sunt destul de limitate, iar vineri dimineata ar fi trebuit sa avem cursa. Printr-un noroc care nu ma caracteriza, am gasit bielele necesare pe stoc! Ajunsese si electronistul din Ungaria, iar motorul mai avea mult pana sa porneasca. In ziua in care Simona, iubita mea, il lua pe electronist de la aeroport, am plecat de la service si ii asteptam pe amandoi la o terasa. A fost o ocazie buna pentru paparazzi sa ma filmeze si sa-mi faca fotografii intr-o stare avansata de oboseala, dupa o noapte nedormita in care am stat cu totii la garaj. Stirea lor anunta ca eu imi petrec noptile in cluburi si ca am ajuns sa vorbesc singur din cauza nesfarsitelor petreceri la care as fi participat... Pe langa faptul ca nu merg in cluburi decat la ocazii speciale, de maxim doua ori pe an, nu consum nici alcool decat foarte rar si in cantitati infime. Dar nimeni nu-si imagina ca de atata vreme chinul meu “automobilistic” se citea acum triumfator pe fata. La sugestia lui Edu Stan am renuntat sa ne grabim si sa mai lucram si in noaptea de joi pentru a lua startul vineri. Eram toti mult prea epuizati si se putea intampla o nenorocire: ori sa cedeze motorul cel nou dintr-o neatentie sau graba, ori sa cedez eu in cursa, din cauza oboselii cronice. Am decis sa nu luam startul vineri, sa ne odihnim si sa terminam masina cu calm. Ceea ce s-a si intamplat, castigand inca o zi. O zi in care am facut electronica, geometria si am plecat spre Sibiu seara. Adversarii mei aveau cateva antrenamente si deja cinci urcari in concursul de vineri. Traseul era unul nou si destul de lung. Duminica in ziua cursei eram fresh, neantrenat, dar dornic de victorie cu noul meu motor. Traseul de la Paltinis este foarte tehnic, dar asfaltul prea accidentat pentru o etapa de traseu montan. In urcarile de calificari am constatat ca ma clasam la 7-8 secunde de lider, dar era firesc cata vreme nu reusisem sa retin nimic din traseu.”
Paltinis a avut insa o premiera care i-a confirmat pilotului bucurestean ca nu-si pierduse talentul: “S-au luat pentru prima oara timpii intermediari. In prima parte a traseului eram lider detasat, dar in a doua parte pierdeam si cate 9 secunde. Faptul ca nu retinusem traseul decat in prima parte era evident. Ma incapatanam insa sa invat intr-o urcare ce invatasera adversarii mei in zilele in care eu lipsisem.”
Dar ghinionul a inceput sa-i dea tarcoale din nou fostului campion. In prima urcare de concurs, planetara stanga s-a rupt: asfaltul prost si motorul prea puternic pareau a fi cauza. Un nou abandon m-a scos din lupta pentru locul 1 la grupa mea. Am decis spre surprinderea tuturor sa renunt si sa raman pe locul 7, un loc dureros si jignitor.”
Etapele 15-16 de la Rasnov s-au desfasurat sambata si duminica, fara pauza intre zilele de concurs. “Sambata a inceput ploaia, am dominat calificarile cu multe secunde avans si m-am clasat pe locul 1 in clasamentul general. Am decis sa fiu prudent in prima mansa de concurs si am terminat pe locul 2. In cea de-a doua urcare am pierdut inca o pozitie pentru ca am ramas pe cauciucuri de ploaie. Adversarii au decis sa foloseasca slick-uri si au reusit sa ma devanseze. A fost o decizie proasta, dar mi-am asumat-o. Duminica a readus probleme vechi, cu care nu acceptam sa ma obisnuiesc: volanta de aluminiu se deformase si mi-a stricat kit-ul de ambreiaj. Am strans din dinti, am impachetat si am plecat acasa. Sa mai merg la Sinaia? La ce bun?”
Ultima dubla de la Sinaia a fost sfarsitul unui sezon plin de probleme. Desi rezultatele unei eventuale participari nu il mai interesa, Daniel a decis totusi sa revada traseul de la Sinaia: “Am abandonat in atat de multe etape din cauza masinii, incat locul 1, locul 10 sau un nou abandon nu ma mai afectau. Nu am mai cumparat slick-uri, mi se parea o investitie inutila si am preferat sa merg pe cele vechi, care din cauza frigului s-au intarit foarte mult. Vineri am controlat cu greu masina din cauza lor, practic nu aveam aderenta deloc. Desi am scos un timp bun si puteam sa ma clasez pe locul 3, am primit 10 secunde penalizare pentru start anticipat. A fost prima oara in cariera de sportiv cand fara sa vreau, am furat startul. Eram multumit insa ca timpul real a fost unul bun. Duminica am decis sa controlez masina cu anvelope de ploaie, indiferent de vreme. Nu aveam alta solutie. Am facut prima urcare pentru fanii mei, cu multe derapaje controlate. Nu ma mai luptam la podium, asa ca am preferat sa fac spectacol. La startul celei de-a doua urcari a zilei nu am mai ajuns: pe drum se rupsese din nou o planetara: stanga fata. Bineinteles ca aveam de rezerva planetare de data aceasta, dar pentru dreapta fata! Gabi Tiura, mecanicul cu care am ales sa inchid sezonul si in care am acum incredere deplina, nu a vrut sa accepte un ultim abandon si a cumparat o planetara second-hand. A urmat prima urcare de calificari, prima pozitie pentru mine. Eram stresat si concentrat, vroiam sa inchid sezonul cu o victorie pe care simteam ca o merit. In mintea mea, stergeam toate ghinioanele din sezonul 2012 cu o victorie la Sinaia. La start, dupa primii 500 de metri franez pe o suprafata uda, mult mai tarziu decat trebuia si masina a derapat lovind o bordura. Am continuat timid, crezand ca am pana. Am scos un timp slab si m-am intors in parcul service, gandindu-ma ca am afectat directia si ca nu voi putea urca in ultima mansa de concurs. Gabi in schimb, dupa ce a verificat masina, mi-a spus ca totul e ok si ca pot sa dau maximum in aceasta ultima urcare 2012. Desi ma temeam, gandindu-ma ca lovitura nu avea cum sa nu afecteze pozitia rotii, am preferat sa merg pe mana lui. Dupa primele viraje mi-am dat seama ca Gabi ma mintise pentru ca vroia sa fiu linistit. Masina mergea putin haotic si era greu de stapanit. Am ajuns sus trist, dar totusi reusisem locul 1 la grupa mea si locul 2 in clasamentul general. Era din nou foarte bine! Mi-am dat seama cat de mult inseamna sa ai langa tine profesionisti, sa fii doar pilot intr-o echipa mare. Multumesc masinii care mi-a servit in acesti ani, dar e momentul ca in 2013 sa revin cu un proiect nou, o echipa noua si parteneri noi. 2012 s-a incheiat!”