Textul urmator este copiat in nesimtire de pe computergames.ro, este un punct de inceput pentru un thread cu potential .
"Consider ca tre' sa aiba topic separat - este una din cele mai bune parodii socio-politice ale timpurilor noastre. Am vazut absolut toate episoadele - cam 20% sunt slabute, vreo 50% sunt excelente, iar restu' de 30% sunt absolut geniale.
Ca sa va placa acest serial, tre' sa acceptati, sa va obisnuiti si sa va placa umoru'-i caracteristic. Am vazut primu' sezon la AtomicTV in 2000 (sau cate episoade au fost atunci), si imi aduc aminte ca toti cei patru frati am ras atunci cu lacrimi. Insa CNA a decis atunci ca serialu' nu tre' difuzat nici macar la ore tarzii (era difuzat in fiecare duminica, la 10 seara). Cinci ani mai tarziu, vazand cateva episoade din sezonu' 9, m-am decis sa le vad pe toate, de la primu' pana la ultimu'.
Revenind, daca sunt sanse sa va placa acest tip de umor, si faceti efortu' sa vedeti cat mai multe episoade, recomandat in ordine cronologica, atunci veti descoperi ca multe episoade care ar fi ok in ochii unui "neavenit" sunt pur si simplu geniale. Si asta pentru ca sunt o multime de detalii care intregesc personajele si le ajuta sa evolueze.
Personajele principale sunt 4 copii in varsta de 9 ani, ale caror aventuri sunt aratate pe perioada in care sunt in clasa a III-a si a IV-a. Ca si alte seriale, contextu' temporal respecta timpu' in care episoadele sunt difuzate. Adica de Craciun se difuzeaza un episod cu tematica de Craciun, exista episoade care au loc de Thanksgiving, in timpu' vacantei de vara etc. Din acest punct de vedere, dupa cele noua sezoane cele patru personaje principale ar tre' sa aiba o varsta cu cel putin 4-5 ani mai mare decat cea din primu' episod. Este o lipsa evidenta de realism, insa autorii au facut acest compromis pentru a tine personajele in juru' varstei de 9 ani, cu impact destul de mare asupra umorului si actiunii.
Indiscutabil, personaju' favorit este Eric Cartman, un gras care se apara de mistourile la adresa greutatii sale corporale spunand ca doar are "oase mari". Cartman este sociopat, rasist, xenofob, avar, tipu' de persoana care nu ezita sa sacrifice tot si pe toti pentru a-si indeplini scopurile si ambitiile personale. Pe de alta parte, e de admirat perseverenta cu care isi urmareste telurile si principiile (da, are principii), precum si modu' in care, indiferent in ce situatie nasoala ajunge, reuseste sa iasa la suprafata (exista si exceptii, insa ele isi au rolu' lor). Cartman uraste negrii, evreii, strainii (canadieni, francezi) si... hippiotii. De asemenea, poa' lua cu usurinta rolul unui lider, fiind un manipulator incredibil. Nu are tata, nu se stie cine e el, desi a existat la sfarsitu' primului sezon tendinta de a se dezvalui acest mister. Din aceasta cauza, fanii au asteptat cu nerabdare inceputu' celui de-al doilea sezon. Ca sa mareasca suspansu', autorii s-au facut ca au uitat unde lasasera povestea la sfarsitu' primului sezon si au difuzat un episod care n-avea nici o legatura cu cele intamplate anterior. Au urmat telefoane si scrisori pline de furie, asa ca producatorii si-au dat seama ca nu tre' sa intinda coarda mai mult, si ca episodu' doi din sezonu' al doilea tre' neaparat sa dezvaluie cine e tatal lui Cartman. Partea frumoasa a fost ca a reiesit ca Eric Cartman putea fi fiul oricui din oras (si nu numai), din cauza ca mama lui era si este cunoscuta pentru aventurile ei sexuale. Ca o paranteza, mama lui Cartman a fost creata dupa o fosta prietena a unuia din cei doi autori ai serialului, care l-a parasit inselandu-l cu altul.
Cartman este foarte bun prieten cu Kenny McCormick, prieten cu Stan Marsh, si mai putin prieten cu Kyle Broflovski. Aceste relatii sunt doar aparente, caci daca urmariti toate episoadele, veti vedea ca de fapt sunt foarte buni prieteni, fie doar prin prisma faptului ca au trecut prin atatea impreuna.
Kenny McCormick este baiatu' acoperit aproape tot timpu' cu gluga, ale carui vb abia pot fi deslusite, necesitand "traducere" din partea celorlalti. E faimos datorita faptului ca in primele sezoane murea in fiecare episod, in cele mai neimaginabile si amuzante moduri ("OMG! They've killed Kenny! You bastards!"). Producatorii au argumentat el tre' sa moara in fiecare episod deoarece... este sarac. De altfel, saracia lui este motivu' principal al mistourilor lui Cartman. Intr-un episod este pus sa faca cele mai gretoase lucruri pentru sume de cativa dolari.
La un moment dat, producatorii s-au plictisit sa il omoare in fiecare episod, asa ca l-au omorat de-a binelea. In acest moment, au fost introduse sau evidentiate cateva personaje secundare (Leopold 'Butters' Stotch, Tweek) menite sa umple golu' lasat de Kenny. Insa autorii au cedat la insistentele fanilor si l-au reintrodus pe Kenny in sezonu' 7, care, fie din cauza ca nu mai moare (doar foarte rar), fie din cauza personajelor secundare introduse, are un rol simtitor mai mic fata de primu' sezon. Parintii lui Kenny sunt tipu' obisnuit de "rednecks", evidentiindu-se mama lui, al carei desen dp tricou ("I'm with stupid" urmat de o sageata) isi schimba orientarea in functie de persoana si situatie.
Insa cel de care face misto Cartman cel mai mult este Kyle Broflovski, evreul cu caciula verde care este nevoit in permanenta sa suporte glumele antisemite ale lui Cartman, raspunzandu-i cel mai des cu "you fat ass". Alaturi de Stan Marsh, reprezinta al doilea pilon principal al serialului de moralitate, principii si political correctness.
Despre Stan Marsh nu se pot spune prea multe, este un copil ok, adica in general nu are nimic cu care sa iasa in evidenta (negativ). Nu arata ciudat, este copil pur alb, si nu prezinta trasaturi negative de caracter. De aceea, episoadele in care are rolu' principal tind sa fie putin plictisitoare. Mama lui este o femeie admirata pt. frumusetea si mai ales sanii ei, iar tatal este tipu' de parinte ceva mai conservator, insa cu vederi mai liberale decat parintii lui Kyle care sunt supusi, printre altele, si constrangerilor lor religioase.
Legat de personajele secundare din randul copiilor, ar tre' amintiti:
- Timmy (cel in carucioru' cu rotile care nu stie decat sa isi pronunte numele, pe tonalitati in concordata cu contextu' si propria-i dispozitie sufleteasca)
- Tweek (extrem de fricos, tremura tot timpu' de la cafelele pe care este nevoit sa le bea, tatal lui fiind proprietar de cafenea)
- Wendy (prietena lui Stan pt. un timp)
- Jimmy (cel cu picioarele subtiri, in carje, balbait, precoce dpdv sexual, si mereu cu o traista plina de glume mai mult sau mai putin proaste).
- Token Williams (singuru' copil negru din clasa, cu talent muzical, vocal si la chitara)
Leopold 'Butters' Stotch este un caracter secundar mai special. In primu' rand, a avut un episod numa' si numa' al lui (). In al doilea rand, i-a luat locu' lui Kenny de-a lungu' a multor episoade (cat timp a fost Kenny "permanent" mort). In al treilea rand, incepand cu sezonu' 8, a inceput sa ii ia locu' lui Kenny, dpdv al faptului ca atrage cele mai multe mistouri la adresa lui, i se intampla cele mai incredibile si ciudate chestii. Din cauza naivitatii si a prostiei lui, aproape tot timpu' pica de fraier, fiind mijlocu' cel mai des folosit de Cartman pt. a-si atinge scopurile. Este, poa' dupa Cartman, cel mai pitoresc personaj, atat din cauza a ceea ce i se intampla, cat si datorita vocii si a modului in care isi framanta manutele.
Printre personajele secundare adulte, tre' amintiti psihologu' scolii (Mr. Mackey - "M'kay?"), bucatarul si afemeiatul Mr. Chief, invatatorul (Mr. Herbert Garrison) ale carui inclinatii homosexuale, ghicite prin intermediu' papusii ce ii ofera rol de ventriloc, il determina mai tarziu sa isi faca operatie de schimbare de sex. Ar mai fi invatatoarea (Miss Diane Choksondik - a se observa pronuntia numelui) care se remarca prin sanii mari care ii atarna pana sub buric, ofiteru' de politie (Barbrady) cu o voce deloc autoritara, Dr. Alphonse Mephesto (genetician cu voce si aspect de Marlon Brando), Big Gay Al (homosexual declarat) etc.
Spuneam ca aproape fiecare episod reflecta si/sau parodiaza realitatile socio-politice actuale. Din cauza ca un episod este terminat relativ repede, nu putine au fost situatiile in care actiunea a fost contemporana (vb aici de saptamani, chiar zile) cu evenimentele din realitate. De exemplu, "Ginger Kids", episodu' de saptamana trecuta (nu asta), face referire (subtila si scurta, ce-i drept) la ce se intampla acu' in Franta.
In general se parodiaza tot: Bush, SUA, Canada, Craciunu', diverse categorii sociale, evreii, negrii, Romania (episodu' cu cele cinci gemene - absolut delicios), political correctnessu', societatea de consum, guvernu', mass-media (dobitoceniile pe care le transmite si modu' in care o face), Satan, Saddam Hussein, plus diverse personalitati, cantareti si actori (Jennifer Lopez, Paris Hilton, Tom Green, David Blaine), precum si filme (Day After Tomorrow, Armageddon, Star Wars, Star Trek etc).
Cel mai bun sezon este sezonu' 9. "Die Hippie, Die", " The Losing Edge", "The Death of Eric Cartman", "Ginger Kids", "Wing", "Best Friends Forever" sunt absolut geniale. Iar din celalalte sezoane, la fel si "The Jeffersons" (cu Michael Jackson "You're too ignorant"), "AWESOM-O", "Cartmanland", "Pre-School" (referiri la Revenge of the Sith), "Toilet Paper" (parodie la Silence of the Lambs), "I'm A Little Bit Country" (absolut superbe incercarile lui Cartman de a calatori in trecut, da' si modu' in care omoara mesageru'), "Christian Rock Hard" (absolut delicios), "Casa Bonita" (Cartman in toata splendoarea defectelor sale), "The Return of the Fellowship of the Ring to the Two Towers" (sau ce se intampla cand amesteci filmele pr0n cu lOTR™), "My Future Self n' Me" (faza cu taiatu' mainii e geniala) etc.
Singuru' lucru care i se poa' reprosa serialului este ca unele voci sunt destul de asemanatoare, insa, pe de alta parte, este uimitor cate tipuri de voci exista, raportat la numaru' celor care dau viata personajelor. Absolut remarcabil este muzica, copiata sau inspirata din filme de succes, care se muleaza perfect, chiar daca la modu' cliseistic, reprezintand si ea un mijloc de parodiere.
PS: Filmu' "South Park: Bigger Longer & Uncut" este destul de slabut, remarcandu-se doar prin momentele muzicale.