Amintiri din razboi scris de Andrei. Interzis tocilarilor!

-Padurea amazoniana-

" Vopseam gardul cu Silviu in timp ce mi-am dat seama ca defapt nu eram acasa si eram acum multi ani in timpul razboiului. Eram undeva in Amazonia (acesta a fost unul dintre cele mai grele razboaie) si cautam un mic satuc unde trebuia sa ajungem cand dintr-o data ne trezim in mijlocul unui labirint al copacilor. Nestiind ce sa facem deoarece nu cunosteam zona si nici harta nu ne era de mare folos am inceput sa ne panicam. Eu ca si comandant nu trebuia sa arat teama si trebuia sa-i arunc la inaintare. Pana la urma ramanem acolo peste noapte. Silviu* ramanand de garda in noaptea aceea a adormit. Este trezit de mirosul plantei numite marijuana care inconjura tabara. Trezindu-se speriat (o visase pe Mona) vede in fata sa mii de lumini venind din padure strigand cat poate de tare ca ne ataca (nu stiu sigur la cine se referea). Ne-am trezit cu totii inarmati si pregatiti de “lupta”. Cand colo ne atacau bastinasii, stiind zona ne-au pregatit una dintre cele mai mari ambuscade vazute vreodata de mine. Acesta fiind primul razboi nu aveam foarte mare experienta. Soldatii fiind obositi [aveau net (faceau cu randul)] dupa o noapte grea nu au fost foarte vigilenti. Ca si comandant le-am ordonat sa facem un cerc si sa ne aparam cat puteam. In cateva minute fusesem inconjurati de mii de bastinasi. Deoarece eram in inferioritate numerica am incercat sa o dam pe calea diplomatica. Am iesit in fata ca si conducator *si am incercat sa vorbesc, chestia e ca nu cunosteam limba lor. Le-am spus sa-mi trimita un conducator pentru ai explica ca nu cautam scandal si avem o misiune clara, chestia e ca m-au inteles. Coincidenta era ca il stiam pe conducatorul lor (bastinasul sef) asa zis El Nino si nu eram tocmai in relatii bune. Asa ca n-am avut decat sa-i atacam. Problema era alta, aveau o arma speciala si pe langa asta si mortala, se numea muzica. Mi-au omorat tot plutonul dintre care doar eu si cu Silviu am mai supravietuit (aveam casti si ascultam ce trebuia). Dupa ce ne-am vazut singuri in pustietate inconjurati, am scos un AK-47 (Kalas) si i-am ars pe fraieri pana* la ultimul. A mai ramas doar bastinasul sef caruia i-am dat un covrig si a plecat. "

Urmeaza: Razboiul nazist din Sarari



Comenteaza pe blog

Esti oltean? Ai un blog? Vrei sa fie promovat pe CraiovaForum? Nimic mai simplu. Citeste aici cum poti face asta.