E frustranta ideea, pentru ca daca singurul lucru pe care ar fi sa -l faci in ultima zi e sa dai telefoane celor dragi sau sa le spui ca tii la ei, atunci nu e chiar atat de greu. Cum ramane cu alte aspecte ale vietii? Familie, copii, profesie, lectia de pictura la care nu te-ai dus, calatoria in Tibet pe care nu ai sa o faci niciodata, cursul de dans la care nu te vei mai inscrie?
La o varsta atat de frageda, gandul ca maine poti muri nu te determina sa fii mai "bun", ci te umple de nervi.
De curand am aflat de moartea unui baiat foarte tanar, si nu eram in stare decat sa fiu suparata pe el. Suna stupid, dar e exact reactia pe care am avut-o.