De-atatia ani tot conducand, tot observand ori injurand, volanul invartind si constatand, ma bate-un gand: sa impartim soferii in clase, ca trenu.
Pai exista soferii buni, clasa ‘ntai. Aici nu prea avem ce comenta pentru ca-s buni, ursitoarea le-a dat haru’ invartitului de covrig. Experienta, prudenta, reflexe, disciplina, respect. Merg bine, speculeaza greselile celorlalti fara a fi nesimtiti, semnalizeaza (am o mare problema cu aia care nu semnalizeaza), iti fac hatarul sa te lase sa treci atunci cand nu ai prioritate dar nici ei nu prea au ce face cu prioritatea lor, pot sa-si salveze viata prin manevre stralucite atunci cand alti soferi sint idioti (o categorie ce urmeaza), salvand totodata si viata idiotilor. Sa fie sanatosi, sa le dea Doamne Doamne drumuri bune, fara gropi, fara blocaje ori idioti.
Soferi idioti – astia se cred extrem de buni desi nu sint foarte buni ci dor tampiti. Din “credinta” lor eronata izvoraste un curaj nebun care-i impinge la fapte total necugetate. Ei sint cei care ne taie calea, care “croseteaza” masinile fara a semnaliza atunci cand schimba banda ori directia de mers. Ei sint aia care-si tureaza motoarele, ei sint aia care ne ies pe contrasens. Ei sint aia care scuipa si lovesc atunci cand un sofer bun – vezi categoria de mai sus – isi permite sa le bata obrazul. Pe scurt, ei sint aia care, Doamne fereste – risca sa ne omoare. Si care ar merita sa conduca o masinuta de lemn, cu pedale, intr-o camera capitonata cu saltele.
Soferi tip “Ce-caut-eu-in-masina?!” Cam de-asta am fost eu la inceputuri si asa am ramas vo doi ani. Acestor soferi le e teama de condus, nu le place sa conduca, claxoanele ii streseaza, blocajele ii sperie, se pierd cand invart covrigul, se pun in pericol pe ei si pe restul. Stau pe scaun de parca ar avea schimbatorul de viteze intre buci, strang volanul de parca ar vrea sa-l smulga, au ochii atat de holbati incat mangaie cu cristalinul globului uocular parbrizul. Daca nu se petrece vreo minune ori nu dau de persoana adecvata care sa le insufle placerea condusului si sa-i invete cum merge treaba pe roti, sofatul va ramane pentru ei un blestem si un chin. Unii abandoneaza, redevin pietoni cu linistea-n suflet.
Soferii ultraprudenti – sint soferii care nu fac parte din categoria de mai sus dar sint pe aproape. Pentru ca simt ca nu simt ceea ce ar trebui sa simta, duc prudenta la maxim. Conduc cu 32 la ora atunci cand prind viteza, in rest merg cu 18 la ora. Tinand in spate coloane lungi de masini pentru ca, nu-i asa, 96,7% din soselele noastre au o singura banda pe sens. Si le fac celor din coloana nervii cravata. Cu nod dublu. Semnalizeaza cu 680 de metri inainte de a schimba banda de sens, tu, in spatele lor, speri ca scapi curand. Nu, nu scapi, 680 de metri facuti cu o viteza de 18km/h inseamna ceva… Ori nu semnalizeaza, franeaza brusc si o cotesc cu tine aproape infipt in ei. Ori franeaza in linie dreapta non stop, fara a avea in fata ceva, doar asa.
Io am trecut cam prin toate categoriile. Acusica, zic eu, sint un sofer bunicel. Am avut noroc ca m-a invatat sotia sa conduc. Dar din cand in cand am scapari spre idiotism, ma cred mai bun decat sint. Si alteori sint cu creierii prin nori, cu gandurile mele, ceea ce-i primejdios. Asa s-a intamplat si acu vreo 3 ani cand, admirand un afis publicitar urias (Tuneaza-ti computerul – zicea el) am intrat cu masina in ala din fata mea. Ala din fata mea intrase la randul lui in altul, am vazut cam prea tarziu ca-i sare capota. Gen accident in semi-lant. Din fericire ala a fost primul si ultimul incident la volan.
Mai avem alte categorii? Tu ce fel de sofer esti? Si o zi fara crize va dorim.
http://dono.ro/tipuri-de-soferi/
