Dacă nu mi-a fost frică în 1990, când se striga “Moarte intelectualilor!”, nu văd de ce mi-ar fi ruşine acum, când împotriva celor care pun preţ pe educaţie şi cultură se aruncă de la cel mai înalt nivel cu lături. Sistemul de educaţie ar produce prea mulţi “filozofi”, adică tâmpiţi cum ar fi vrut să spună, de fapt, şeful statului la o şedinţă de Guvern, în detrimentul unui număr mai mare de meseriaşi. Teza poate fi dezbătută cu opinii pro şi contra unui sistem în care învăţământul teoretic este supralicitat în raport cu cel profesional. Însă observaţia în sine şi modul în care a fost făcută arată dispreţul unui personaj faţă de cei consideraţi intelectuali, cei consideraţi odinioară nişte paraziţi sociali, susţinuţi prin truda poporului muncitor.
Fără discernământ, dintr-o pornire primitivă, este murdărit întreg sistemul de învăţământ şi cei care-l servesc. Dascălii sunt vinovaţi din cauză că produc intelectuali în loc să scoată din elevi mai mulţi tinichigii, zugravi şi şoferi. De câte ori nu am auzit filozofări inepte de genul “şcoala tâmpeşte”, “profesorii îi învaţă pe elevi doar lucruri inutile, pur teoretice” sau “profesorii predau materie multă ca să-şi ia leafa mai mare”? Transpuse într-un discurs public rostit de şeful statului, tocmai în cadrul unei şedinţe de Guvern, acestea sunt legitimate şi ridicate la rang de politică de stat. Dacă vrei să faci o observaţie despre programa mult prea încărcată sau încerci să-i mai dai un bobârnac unui ministru de la PSD şi-ţi iese pe gură o porcărie la adresa intelectualilor înseamnă că te plasezi în afara bunului-simţ şi că nu tu stăpâneşti limbajul, ci limbajul unui marinar pus să filosofeze îţi joacă feste.
Am cunoscut prea mulţi indivizi care pretind că sunt inteligenţi şi, ghinion maxim, dacă ar putea să se exprime, ar fi cel puţin filosofi de rangul lui Socrate, Aristotel, Kant sau Hegel. Frustrările lor se revarsă adesea împotriva celor care “şi-au pierdut timpul cu cărţile”. Unui astfel de complexat plin de “succesuri” chiar i-a atras atenţia că, dacă s-ar prăbuşi peste el o bibliotecă cu cărţile pe care le-am citit, ar fi zdrobit precum o muscă cu o lovitură de baros. O fi înţeles el ceva pe moment, dar nu cred că se simte inconfortabil într-o ţară condusă de indivizi cu un vocabular rudimentar şi nababi analfabeţi.
Nu intelectualii sunt veriga slabă a societăţii româneşti. Eventual, unora dintre ei li se poate reproşa slăbiciunea de moment de a se lăsa amăgiţi de indivizi care par de bună-credinţă, acei “oameni providenţiali”, consideraţi drept “răul cel mai mic”, dar care se dovedesc duşmani înverşunaţi ai elitelor. Cine o mai greşi chiar că merită să fie categorisit drept tâmpit!
Mihai FIRICĂ
http://firica.blogspot.com
Raspunde cu citat
Mesaj iniţiat de catpower
