Dovezi ale (in)existentei lui Dumnezeu

Mesaj iniţiat de zagalo

virtualghost după ce că ai spus numai prostii, mai eşti şi agramat, iei texte după google şi le amesteci cu credinţa ta indoielnică.Dacă tu crezi ce ai scris acolo e grav.Când văd oameni ca tine imi intăresc convingerea că religia, biserica şi implicit credinţa in zeităţi, inclusiv dumnezeul tău, sunt create pt prostime, pt oameni care nu sunt in stare să gândească singuri şi acceptă ce li se ordonă.

Are dreptate omu dar nu stie sa se exprime daca ai sta mai mult si ai citi sau te-ai stradui sa cauti pe net seria "Zeitgeist" sau "Esoteric agenda" si dupa sa-ti lasi comentariul aici.

Mesaj iniţiat de June

@tazmania: Ma straduiesc sa nu te mai atac, ca si-asa imi luai avertisment. Oricum, ar trebui sa intorci si celalalt obraz, daca as face asta.

Sorry, n-am inteles despre ce e vorba... Asta asa, ca mica (ne)lamurire. Deoarece spuneai ca te straduiesti sa nu ma "mai" ataci. M-ai mai "atacat" vreodata si eu nu stiu ?? In legatura cu celelate chestiuni o sa te rog sa ma amani pana maine: abia am ajuns acasa si mi-e un somn de-mi pica ochii-n gura... O noapte linistita !

Mesaj iniţiat de June

E CLAR? SI CE E AIA BINECUVANTARE?

Vad ca ma iei tare. Pana la sfarsitul postarii ai scris doar cu litere mici, dar ai vrut pe final sa-mi arati/sugerezi ceva. Oare ce ?? Ce inseamna CLAR-ul asta cu majuscule ?
Sa zicem insa ca nu e chiar atat de important acum. Si sa trecem un pic mai departe, caci spuneam aseara ca voi reveni cu un mic raspuns la intrebarile tale. Asta, in masura in care ma pricep si eu.
Mai intai de toate, trebuie sa recunosc faptul ca, la prima vedere, rationamentul tau cu privire la denumirea de ateu este corect. Eu am luat termenul intr-o acceptiune mai larga. Ce erau zeii, insa, atunci cand s-o fi inventat cuvantul a-teu ? La ce se referea termenul atunci ? Desigur ca la zeii grecilor (si, implicit si ai altor popoare), deoarece termenul este grec. Pentru un crestin, astazi, zeii greci de odinioara reprezinta doar niste idoli fara vreo putere si neinsufletiti. Inclusiv pentru grecii de azi - in majoritate ortodocsi - termenul are acelasi inteles. Se merita spus si faptul ca acest punct de vedere nu este propriu numai crestinismului; el poate fi regasit adesea si in scrierile vechi-testamentare. Cine va avea putina rabdare sa citeasca prin Psaltire, va intelege ce spun. Intreb: cine ar mai crede azi in Hermes sau in Artemisa sau in Demetra ? Oamenii si-au schimbat nitel felul de a intelege lumea si de aceea si zeii au suferit permutari si transformari. Azi oamenii cred in ei insisi, cred in puterea banului, in relatiile de partid, cred in ceea ce li se spune in ziar sau la televizor. Secularizarea a adus cu sine mutarea valorilor chiar si in panteoanele zeitatilor. Cine mai crede azi in Egipt in Ra sau in Horus sau in Sekhmet ? Ai mai auzit de cineva care se inchina lui Baal ? Sau Astartei ? Religiozitatea oamenilor s-a indreptat spre alte repere (ma refer aici la cei care nu au o religie anume si prefera sa se autointituleze liber-cugetatori), dar asta nu inseamna ca oamenii au renuntat la zei.
Nu am inteles care e faza cu sentimentalismele si subiectivismele - am vazut la mai multe persoane aceeasi idee. Sunt multi care zic: "Ce Biblie, mai, ca aia e depasita, stiinta a dovedit ca aia si ailalta sunt asa si pe dincolo". Care stiinta ? Discovery Chanel ? Sau National Geografic ? Sau despre care stiinta vorbim ? Daca ar fi sa fiu un pic rautacios, as zice: "Cum ziceti voi celor care cred sa dovedeasca faptul ca Biblia e adevarata, tot asa v-as ruga sa dovediti si voi rezultatele alea stiintifice de care spuneti. Sau ati crezut ceva ce v-au spus altii, fara ca voi insiva sa puteti dovedi ? Ati fost de fata cand s-au demonstrat respectivele chestiuni ?". Desigur ca nu este cazul sa discutam acum despre aceste lucruri, dar voiam sa stiti cum s-ar putea pune problema si din punctul meu de vedere...
Nu stiu ce intelegi prin sentimentalisme, dar despre subiectivisme iti pot spune ca sunt prezente in viata omului poate in masura de 99,9%. Pentru ca suntem subiecti si nu obiecte. Cine afirma ca este impartial sau obiectiv 100%, cred ca nu este sincer. Sau "a fi rational si nu credincios" inseamna ca esti impartial 100% ? Credinciosul este cel care este sentimental ? Care nu are nici pic de rationalitate ? Asa, un fel de leguma sentimentala, care ia de bun tot ce i se spune si care nu are creier ? Mai, haideti sa fim seriosi !!
Imi spuneai mai sus: "Dar credinta nu tine neaparat de sentimentalisme si chestiuni subiective". Te-as ruga sa-mi spui si mie ce inseamna credinta pentru tine. Ce inseamna termenul "credinta" in acceptiunea ta. Ca tare sunt curios. Nu cumva credinta de care vorbesti se refera doar la o simpla observare sau constatare: cred doar ce vad ?
"Ce cauti, de fapt?". Asta e o intrebare foarte faina, desi tare dificila. Fiecare cauta in felul lui, cauta dupa puterile lui fizice si sufletesti si fiecaruia Dumnezeu i se descopera dupa cum stie El ca este potrivit. Unii gasesc mai devreme, altii mai tarziu, altii poate niciodata. De asta e mai bine "sa te afli luptator impotriva lui Dumnezeu, decat sa fii indiferent fata de El". Pavel Apostolul insusi a prigonit crestinii si a luat parte la uciderea lor, dar nu cu patima. De aceea i s-a aratat Hristos si l-a tras la dreapta credinta, pentru ca el era sincer si-l cauta pe Dumnezeu din tot sufletul. Abia dupa convertire a inteles ce si cum si s-a zbatut atat de mult sa-i aduca la Adevar si pe fratii sai intru iudaism, desi el a activat mai mult printre "neamuri", primind numele de "Apostol al neamurilor". De aceea spuneam si cu alta ocazie ca cine-l cauta din suflet pe Dumnezeu, nu va ramane nemangaiat si Dumnezeu nu va fi pentru el un "deus absconditus"; indiferenta omului este, poate, cel mai mare dusman al lui Dumnezeu in relatia Sa cu omul.
"Zici ca Dumnezeu a creat lumea? Explica si spune ce dovezi ai in sensul asta." La aceasta problematizare, voi spune ca Basescu: "Ha, ha, ha, aicea m-ati prins...". Ar fi culmea sa pot chiar eu sa-ti demonstrez asta. Si eu imi pun intrebari in legatura cu asta. in sensul de "cum si cand", nu de "daca". Si multe alte intrebari. Dar vreau sa zic doar un lucru in legatura cu acest aspect. Daca marii Parinti ai Bisericii au crezut asa si au ajuns sfinti si au facut minuni in numele lui Dumnezeu, nu se poate ca marturisirea lor sa fie eronata. Nu pot fi eu mai destept sau mai sfant decat Sfantul Nicolae, pe care ortodocsii l-am praznuit ieri, sau decat Sfanta Filoteea, praznuita astazi...
"SI CE E AIA BINECUVANTARE?" Aveam pretentii de la cineva care vad ca stie originea lingvistica a cuvintelor (a se vedea termenul "ateu" din postarea ta). Pai, stii ce inseamna ateu, care vine din greaca, si nu stii termenul romanesc de binecuvantare sau pe cel slavon de blagoslovenie ?? Mi-e greu sa cred. Nu se poate sa nu fi auzit, macar o data in viata, expresia "vaya con Dios !"... Este opusul blestemului sau injuraturii. Este o "benedicere", o zicere de bine. Ca sens primar. In sens mai larg, inseamna tot binele pe care il primeste omul in viata de la Dumnezeu. Crestinii se pot binecuvanta intre ei, pot fi binecuvantati de preoti si pot cere binecuvantare in rugaciunile lor, de la Dumnezeu. Acestea nu sunt aceleasi binecuvantari, dupa cum cei care le dau nu sunt de aceeasi inaltime. Binecuvantarea de la Dumnezeu nu-i aceeasi cu cea data de un alt crestin, avand in vedere ca Dumnezeu este Insusi Binele si Izvorul binecuvantarilor. Parintii isi pot binecuvanta copiii, deoarece prin binecuvantarea lor lucreaza Insusi Dumnezeu. Binecuvantarea se gaseste destul de des in paginile Sfintei Scripturi si crestinii au imprumutat obiceiul de a o folosi, fiind placuta lui Dumnezeu - El fiind un Dumnezeu al binecuvantarii si nu al injuraturilor...
Toate cele bune !!

nu ai cum sa aduci dovezi palpabile sau stintifice despre existenta sau inexistenta lui D-zeu, este aberant, cine va credeti voi?!

sa continui ideea...este ca si cum ceri cuiva o poza cu D-zeu eventual fata/profil ca sa poti sa-L recunosti pe strada! cine crede, crede...cine nu crede in D-zeu poate crede in altceva! vorba aia..."Las-i in dumnezeu' lor in pace!"

Am urmarit cu interes discutiile voastre pro si contra existentei lui Dumnezeu.Foarte inteligente si argumentate de o parte si de cealalta.Eu am o nelamurire in schimb, uitandu-ma la lumea asta, la univers, la planete, la legile dupa care se guverneaza toate si cat de bine se tin la un loc, ma intreb:Oare cum sa fi aparut toate acestea, la hazardul unei explozii cosmice, big bang sau cum s-ar numi?
Oare este posibil ca omul. o fiinta atat de complexa care creeaza si este capabil de atatea lucruri, si care s-a demonstrat, nu isi foloseste decat maxim 10% din capacitatea creierului (altii zic 7%) sa se fi tras dintr-o molusca sau broasca, maimuta, etc...?
Sunt doar niste intrebari care mi le pun si nu reusesc (incercand sa mi le explic) sa fac legatura cu evolutia si cu explozia in urma careia s-a ajuns la ce se vede astazi...
Daca poate cineva sa explice, as fi bucuros sa primesc niste raspunsuri.

Mesaj iniţiat de Dev0n

If God created everything, then... who created God?E mereu intrebarea care mi-am pus-o...

Cine a zis ca dl. zeu a creat tot?