Asa ti s-a intamplat tie ?
Asa ti s-a intamplat tie ?
Eu sunt cel ce sunt.
Daca vrei sa continui uzanta paguboasa de a arunca vorbe in vant e alegerea ta. Simpla folosire a cuvantului enorias era gresita in contextul expresiei folosite de mine.
Mi-as fi dorit ca discutia sa fie constructiva, dar e clar ca nu sunt multi care vor sa inteleaga ceva cu adevarat.
Binecuvantarea e greu de explicat in cuvinte, ca multe lucruri non-liniare.
Ultimele directii ale fizicii cuantice arata ca totul este de fapt vibratie.
Printr-o simpla binecuvantare poti primi o vibratie mai inalta pentru un timp.
Eu sunt cel ce sunt.
Spun ceea ce am simtit.
Asta ii sugeram si lui June: sa simta ( si tie ) . E ciudat sa spui ca am metode prin care incerc sa spal creiere . Poti sa incerci si apoi sa zici: nu am simtit nimic.
Eu sunt cel ce sunt.
Sorry, n-am inteles despre ce e vorba... Asta asa, ca mica (ne)lamurire. Deoarece spuneai ca te straduiesti sa nu ma "mai" ataci. M-ai mai "atacat" vreodata si eu nu stiu ?? In legatura cu celelate chestiuni o sa te rog sa ma amani pana maine: abia am ajuns acasa si mi-e un somn de-mi pica ochii-n gura... O noapte linistita !
Vad ca ma iei tare. Pana la sfarsitul postarii ai scris doar cu litere mici, dar ai vrut pe final sa-mi arati/sugerezi ceva. Oare ce ?? Ce inseamna CLAR-ul asta cu majuscule ?
Sa zicem insa ca nu e chiar atat de important acum. Si sa trecem un pic mai departe, caci spuneam aseara ca voi reveni cu un mic raspuns la intrebarile tale. Asta, in masura in care ma pricep si eu.
Mai intai de toate, trebuie sa recunosc faptul ca, la prima vedere, rationamentul tau cu privire la denumirea de ateu este corect. Eu am luat termenul intr-o acceptiune mai larga. Ce erau zeii, insa, atunci cand s-o fi inventat cuvantul a-teu ? La ce se referea termenul atunci ? Desigur ca la zeii grecilor (si, implicit si ai altor popoare), deoarece termenul este grec. Pentru un crestin, astazi, zeii greci de odinioara reprezinta doar niste idoli fara vreo putere si neinsufletiti. Inclusiv pentru grecii de azi - in majoritate ortodocsi - termenul are acelasi inteles. Se merita spus si faptul ca acest punct de vedere nu este propriu numai crestinismului; el poate fi regasit adesea si in scrierile vechi-testamentare. Cine va avea putina rabdare sa citeasca prin Psaltire, va intelege ce spun. Intreb: cine ar mai crede azi in Hermes sau in Artemisa sau in Demetra ? Oamenii si-au schimbat nitel felul de a intelege lumea si de aceea si zeii au suferit permutari si transformari. Azi oamenii cred in ei insisi, cred in puterea banului, in relatiile de partid, cred in ceea ce li se spune in ziar sau la televizor. Secularizarea a adus cu sine mutarea valorilor chiar si in panteoanele zeitatilor. Cine mai crede azi in Egipt in Ra sau in Horus sau in Sekhmet ? Ai mai auzit de cineva care se inchina lui Baal ? Sau Astartei ? Religiozitatea oamenilor s-a indreptat spre alte repere (ma refer aici la cei care nu au o religie anume si prefera sa se autointituleze liber-cugetatori), dar asta nu inseamna ca oamenii au renuntat la zei.
Nu am inteles care e faza cu sentimentalismele si subiectivismele - am vazut la mai multe persoane aceeasi idee. Sunt multi care zic: "Ce Biblie, mai, ca aia e depasita, stiinta a dovedit ca aia si ailalta sunt asa si pe dincolo". Care stiinta ? Discovery Chanel ? Sau National Geografic ? Sau despre care stiinta vorbim ? Daca ar fi sa fiu un pic rautacios, as zice: "Cum ziceti voi celor care cred sa dovedeasca faptul ca Biblia e adevarata, tot asa v-as ruga sa dovediti si voi rezultatele alea stiintifice de care spuneti. Sau ati crezut ceva ce v-au spus altii, fara ca voi insiva sa puteti dovedi ? Ati fost de fata cand s-au demonstrat respectivele chestiuni ?". Desigur ca nu este cazul sa discutam acum despre aceste lucruri, dar voiam sa stiti cum s-ar putea pune problema si din punctul meu de vedere...
Nu stiu ce intelegi prin sentimentalisme, dar despre subiectivisme iti pot spune ca sunt prezente in viata omului poate in masura de 99,9%. Pentru ca suntem subiecti si nu obiecte. Cine afirma ca este impartial sau obiectiv 100%, cred ca nu este sincer. Sau "a fi rational si nu credincios" inseamna ca esti impartial 100% ? Credinciosul este cel care este sentimental ? Care nu are nici pic de rationalitate ? Asa, un fel de leguma sentimentala, care ia de bun tot ce i se spune si care nu are creier ? Mai, haideti sa fim seriosi !!
Imi spuneai mai sus: "Dar credinta nu tine neaparat de sentimentalisme si chestiuni subiective". Te-as ruga sa-mi spui si mie ce inseamna credinta pentru tine. Ce inseamna termenul "credinta" in acceptiunea ta. Ca tare sunt curios. Nu cumva credinta de care vorbesti se refera doar la o simpla observare sau constatare: cred doar ce vad ?
"Ce cauti, de fapt?". Asta e o intrebare foarte faina, desi tare dificila. Fiecare cauta in felul lui, cauta dupa puterile lui fizice si sufletesti si fiecaruia Dumnezeu i se descopera dupa cum stie El ca este potrivit. Unii gasesc mai devreme, altii mai tarziu, altii poate niciodata. De asta e mai bine "sa te afli luptator impotriva lui Dumnezeu, decat sa fii indiferent fata de El". Pavel Apostolul insusi a prigonit crestinii si a luat parte la uciderea lor, dar nu cu patima. De aceea i s-a aratat Hristos si l-a tras la dreapta credinta, pentru ca el era sincer si-l cauta pe Dumnezeu din tot sufletul. Abia dupa convertire a inteles ce si cum si s-a zbatut atat de mult sa-i aduca la Adevar si pe fratii sai intru iudaism, desi el a activat mai mult printre "neamuri", primind numele de "Apostol al neamurilor". De aceea spuneam si cu alta ocazie ca cine-l cauta din suflet pe Dumnezeu, nu va ramane nemangaiat si Dumnezeu nu va fi pentru el un "deus absconditus"; indiferenta omului este, poate, cel mai mare dusman al lui Dumnezeu in relatia Sa cu omul.
"Zici ca Dumnezeu a creat lumea? Explica si spune ce dovezi ai in sensul asta." La aceasta problematizare, voi spune ca Basescu: "Ha, ha, ha, aicea m-ati prins...". Ar fi culmea sa pot chiar eu sa-ti demonstrez asta. Si eu imi pun intrebari in legatura cu asta. in sensul de "cum si cand", nu de "daca". Si multe alte intrebari. Dar vreau sa zic doar un lucru in legatura cu acest aspect. Daca marii Parinti ai Bisericii au crezut asa si au ajuns sfinti si au facut minuni in numele lui Dumnezeu, nu se poate ca marturisirea lor sa fie eronata. Nu pot fi eu mai destept sau mai sfant decat Sfantul Nicolae, pe care ortodocsii l-am praznuit ieri, sau decat Sfanta Filoteea, praznuita astazi...
"SI CE E AIA BINECUVANTARE?" Aveam pretentii de la cineva care vad ca stie originea lingvistica a cuvintelor (a se vedea termenul "ateu" din postarea ta). Pai, stii ce inseamna ateu, care vine din greaca, si nu stii termenul romanesc de binecuvantare sau pe cel slavon de blagoslovenie ?? Mi-e greu sa cred. Nu se poate sa nu fi auzit, macar o data in viata, expresia "vaya con Dios !"... Este opusul blestemului sau injuraturii. Este o "benedicere", o zicere de bine. Ca sens primar. In sens mai larg, inseamna tot binele pe care il primeste omul in viata de la Dumnezeu. Crestinii se pot binecuvanta intre ei, pot fi binecuvantati de preoti si pot cere binecuvantare in rugaciunile lor, de la Dumnezeu. Acestea nu sunt aceleasi binecuvantari, dupa cum cei care le dau nu sunt de aceeasi inaltime. Binecuvantarea de la Dumnezeu nu-i aceeasi cu cea data de un alt crestin, avand in vedere ca Dumnezeu este Insusi Binele si Izvorul binecuvantarilor. Parintii isi pot binecuvanta copiii, deoarece prin binecuvantarea lor lucreaza Insusi Dumnezeu. Binecuvantarea se gaseste destul de des in paginile Sfintei Scripturi si crestinii au imprumutat obiceiul de a o folosi, fiind placuta lui Dumnezeu - El fiind un Dumnezeu al binecuvantarii si nu al injuraturilor...
Toate cele bune !!
nu ai cum sa aduci dovezi palpabile sau stintifice despre existenta sau inexistenta lui D-zeu, este aberant, cine va credeti voi?!
sa continui ideea...este ca si cum ceri cuiva o poza cu D-zeu eventual fata/profil ca sa poti sa-L recunosti pe strada! cine crede, crede...cine nu crede in D-zeu poate crede in altceva! vorba aia..."Las-i in dumnezeu' lor in pace!"
Am urmarit cu interes discutiile voastre pro si contra existentei lui Dumnezeu.Foarte inteligente si argumentate de o parte si de cealalta.Eu am o nelamurire in schimb, uitandu-ma la lumea asta, la univers, la planete, la legile dupa care se guverneaza toate si cat de bine se tin la un loc, ma intreb:Oare cum sa fi aparut toate acestea, la hazardul unei explozii cosmice, big bang sau cum s-ar numi?
Oare este posibil ca omul. o fiinta atat de complexa care creeaza si este capabil de atatea lucruri, si care s-a demonstrat, nu isi foloseste decat maxim 10% din capacitatea creierului (altii zic 7%) sa se fi tras dintr-o molusca sau broasca, maimuta, etc...?
Sunt doar niste intrebari care mi le pun si nu reusesc (incercand sa mi le explic) sa fac legatura cu evolutia si cu explozia in urma careia s-a ajuns la ce se vede astazi...
Daca poate cineva sa explice, as fi bucuros sa primesc niste raspunsuri.
Hehe. Iti raspund eu, printr-o alta intrebare: Daca nu reusesti sa iti explici un fenomen, dupa multa truda si incerari succesive, reusesti sa treci de toamna vietii si mai in ceaţă, cotropit de indoieli si neînsemnătăţi, ce faci ? Iei ca adevar universal o chestie zisa de cineva care pretinde ca stie exact de unde se scurge zeama divina; cum s-a infaptuit intru adevar universul, cele lumesti, omul ? Incepi sa crezi in ceva, doar pt. ca X oameni cred in acel ceva ? Incepi sa te supui unei dogme din frica de a nu arde in flacari undeva post-mortem sau din pricina stimulentelor nesfarsite promise printre nori ?
Nimeni nu are toate raspunsurile (sa fii convins!) si pe oricine cine mai auzi ca PRETINDE asta, sa fii sigur ca e picat grosier in ipocrizie ( sau, adesea, doar coplesit de incercarea de a gasi insemnatate in cele din jurul acestuia *criza de indentitate/sufleteasca/de varsta/etc* ) si vede ce vrea in jurul lui. Altii se folosesc de paravanul cunoasterii absolute pentru a detine putere iar cativa sunt chiar atat de convinsi ca au baut o bere cu al' batran si ca l-au apucat de picior incat isi dedica viata unei cauze fara temei, doar de dragul de a crede in ceva.
Este posibil ca o entitate sa fi impletit totul armonios si intrebarile referitoare la originea, intentiile, precum si natura acesteia sa ramana un mister mai mare decat nasterea universului sau a scopului vietii ( in general viata ca forma a materiei/energiei --nu neaparat cea umana). Poate ca Natura este o entitate ce exista prin noi, ce a creeat totul si a distrus totul, va creea si va distruge, cu un scop sau poate fara niciunul; poate ca exista nenumarate universuri in care noi suntem entitatea suprema si natura, creatia noastra. Poate traim ca energie interconectata formand un Tot cosmic sau poate suntem doar o probabilitate infima, una dintr-o infinitate, intr-o aruncare cu zarul a destinului galactic, rece si intunecat; poate suntem praf de stele ... sau poate nu suntem nimic din toate astea.
Intrebarile legate de creator, scopul vietii, originea universului vor ramane cele mai mari mistere din toate timpurile; intrebari ale caror raspunsuri cu siguranta nu le vei afla in aceasta viata; probabil ca nici copiii tai si poate nimeni ( si nimic? ) vreodata, dar asta nu inseamna ca trebuie sa renunti si cu siguranta nu inseamna ca trebuie sa crezi in basme frumoase despre tamplari magici sau duhuri fertile.
Am fost foarte fericit cand am vazut pentru prima data genericul de pe discovery science, iar in contextul acesta, nu poate fi unul mai potrivit: "Daca am avea toate raspunsurile, nu ar mai exista nimic altceva ramas sa descoperim. Ignoranta este fericire" ( traducere aprox, expresia mot-a-mot )
Ar mai fi ceva de zis, dar nu va fi o lectura usoara si deja se creeaza prea mult text. Daca mai e ceva, voi face alt post. Succes in cautarea ta
Edit: Scuze pentru "&". Le-am scos. Tic stupid. Mersi
Last edited by Ace; 19-12-2010 at 22:19.
In caz ca nu raspund, dati mesaj. NU sunati cu numar ascuns !
Daca postul e deschis inseamna ca e inca valabil !
De acord cu tine: nu ai cum sa aduci dovezi.
Dar instinctul meu imi sugereaza ca motivul pentru care nu poti aduce dovezi ar fi ca Dumnezeu nu este pentru toti acelasi, el fiind o proiectie a subiectivismului omlui.
Aberant ? Nu. De ce?
Cine ne credem? Simpli oameni cu intrebari, idei, si perspective.
P.S.: ai buton de edit ^_^
Have a nice day, and may the Force be with you.
Ah, silly me. There is no "may". The Force IS with you.
-"Ai venit aici pt ca ai inteles necesitatea de a lupta contra ta, numai impotriva ta.
Asadar, multumeste oricui ti-a dat ocazia sa o faci."
-"Ia intelegerea Orientului si stiinta Occidentului si apoi - cauta."
-"Daca nu ai spirit critic, prezenta ta aici este inutila."
-"Credinta constienta este libertate. Credinta emotionala este sclavie. Credinta mecanica este prostie."
G.I. Gurdjieff
If God created everything, then... who created God?E mereu intrebarea care mi-am pus-o...
La un semn dedicat
Ne-apucăm de piratat,
Spargem banca de stuf,
Ca în cel mai mare bluf.
Eu nu inteleg pana la urma un lucru, noi aici ne batem capu' cu dovezi, dar niciodata nu vom sti adevarul decat in momentul culminant. Sunt 50% sa existe si idem la inexistenta. Si June, nu am zis eu asta e o intrebare pusa-n general asa scrie in Biblie....
La un semn dedicat
Ne-apucăm de piratat,
Spargem banca de stuf,
Ca în cel mai mare bluf.
"Nu înţelegi un lucru pe deplin decât dacă poţi să i-l explici bunicii." <Albert Einstein>
Tu ai vreo dovada? Am zis ca sunt sanse egale.Imhotep la ce vrei sa te referi " unii nu-l ating niciodata in viata" ? Cand vom muri vom sti exact daca exista Iad si Rai (Satan, Dumnezeu)
La un semn dedicat
Ne-apucăm de piratat,
Spargem banca de stuf,
Ca în cel mai mare bluf.
Iata cateva variante:
Descarcati varianta potrivita: