La sfârşit, când va veni încercarea cea mare, diavolul îşi intensifică activitatea nefastă şi furibundă de ură îm¬potriva tuturor creştinilor şi, mai ales, a celor de dreaptă credinţă, ca să prăbuşească omenirea în haos, ca să distrugă Biserica - deţină¬toarea cheilor împărăţiei cereşti - şi ca să îngenuncheze pe cât mai mulţi şi, dacă va putea, chiar pe cei care-i vor sta împotrivă dintre cei aleşi. Cu motivări raţionaliste şi cu argumentări dialectice, el îi în¬depărtează pe unii de la Dumnezeu, ca să-i aducă la necredinţă; iar cu viziuni şi cu proorociri înşelătoare, îi cheamă pe alţii la pocăinţă, ca să-i ademenească spre o evlavie diabolică. Din tiran prigonitor şi ucigaş de credinţă, diavolul se preface în arhanghel de lumină, în cucernic şi bun sfătuitor. Dărâmă altare sau le profanează, după cum zideşte biserici şi le târnoseşte, ca apoi, într-un fel sau altul, să surpe credinţa: dacă nu prin apostazie, atunci prin erezii şi prin magie