Pentru ca mai toata lumea a scris la un moment dat o poezie, un vers sau o declaratie de dragoste, haideti sa le scoatem din anonimat pe acest thread.
Voi incepe eu cu o poiezie care desi duce putin a bacovia eu o consider foarte optimista.
EFEMER
Plange-arcusul pe vioara
o cantare funerara,
chipuri galbene de ceara
ma-nconjoara...
si din trupu-mi fara viata
parc-as vrea sa ies afara.
Am aflat ca moartea-i viata,
am aflat ca viata-i vis,
ca am fost si orb, si surd,
ca am stat in viata-nchis.
Toate astea le-am aflat cand
PARADISUL s-a deschis...
Voi, traiti pentru a plange
si invatati a iubi,
iar cand va veni momentul...
veti muri pentru-a zambi.