Iluzia că ne putem reveni rapid din blazarea şi mediocritatea în care se află “democraţia mioritică” a fost confirmată la turul doi al alegerilor locale. Da, este un vis prea frumos şi prea îndepărtat. În ciuda măsurilor pentru prevenirea fraudelor sau a influenţării electoratului prin oferirea de pomană electorală sau chiar, în cazuri deja dovedite, de şpagă pentru votanţi. Sigur, nu sunt atât de încrezător în deşteptarea bruscă a electoratului, nici în minuni care să se petreacă în două săptămâni, dar m-am aşteptat ca ruşinea sau măcar acel bun-simţ în care mai cred să funcţioneze. Dimpotrivă, tot ceea ce a fost mai urât şi mai murdar la primul tur al alegerilor locale s-a amplificat la turul doi.

În localităţile unde primarii nu au fost într-atât de darnici faţă de electorat încât să câştige “din prima”, referindu-mă aici atât la hărnicia dovedită, cât şi la hărnicia de a împărţi plase cu atenţii pentru electorat, am asistat la afundarea în mocirlă. Agresiunile fizice şi verbale s-au înmulţit, un om a fost înjunghiat în plină stradă, alţii au fost cotonogiţi, alţii au ieşit în stradă să protesteze la comandă, ba chiar am auzit şi de candidaţi care au fost plantaţi în fotolii doar pentru a se ocupa “aşa cum trebuie” de afacerile imobiliare ale unor băieţi deştepţi. După aceste alegeri locale, rămânem cu un gust amar sau renasc speranţele? Au câştigat cei mai buni candidaţi sau cei mai potriviţi?

La Bucureşti, spre deosebire de restul ţării, a câştigat un independent. Fie el şi independent de conjunctură, plecat din PSD fie cu voie sau fără voie, nevoit sau învoit, Sorin Oprescu a câştigat în faţa unui candidat mai puţin simpatic decât maidanezul lui Băsescu. Independentul Oprescu s-a impus în primul tur cu lejeritate, apoi a beneficiat de sprijinul partidelor care i se opun lui Băsescu. O victorie repurtată de un candidat cu o notorietate imensă în raport cu tot ceea ce exista pe scena politică. Oprescu ar fi câştigat în orice Primărie din ţară, dacă şi-ar fi propus să candideze. Iată, este un exemplu că, după insuccese repetate, ca şi în cazul lui Oprescu (înfrânt de două ori în Bucureşti), poţi repurta o victorie tocmai din cauza greşelilor adversarilor tăi.

Nu ştiu cât va schimba victoria unui independent la Primăria Generală a Bucureştiului în mentalitatea alegătorului din provincie. Normal ar fi să producă un seism de intensitate medie. Măcar acum să încercăm să înţelegem ceva şi, în comparaţie cu alegătorii care şi-au vândut votul, să ne dăm seama că trebuie să alegem oameni, şi nu sigla sau culoarea unui partid. Abia atunci vom şti dacă după aceste alegeri trebuie să rămânem cu un gust amar sau cu speranţe.

www.firica.ro