stiti cand eram mici ca era amisiunea aia prezentata de eugen cristea si se numea "feriti-va de magarus"? ei, bine, cu cat cresti, magarusul acela se face mai rau si mai obraznic si devine dusmanul din umbra. de exemplu: un prieten (pe care il consideri tu prieten) care abia asteapta sa nu fii atent ca sa profite, sau profita chiar si cand esti tu atent cu o tenacitate demna de invidie, colegul de serviciu care iti vorbeste frumos, dar care abia asteapta sa gresesti ca sa te "toarne" la sef, fratele sau sora carora li se pare ca nu primesc din partea parintilor destula atentie.
eu, unul, m-am ars rau de tot cu un "prieten" care m-a furat mai intai pe la spate si dupa aia cand nu a mai avut ce sa fure pe la spate, m-a furat pe fata... sa-i fie rusine, ca nu asa se face. care a patit asa ceva sa scrie aici cum s-a simtit, care nu, sa fie cu ochii in 4.