Ce se petrece la Bucureşti e pro-priu acestei aşe-zări născute pe marginea unei salbe de gropi de gunoi, bălţi, lacuri şi smârcuri. O zăpăceală de care pe care. Nu întorci capul că te înţeapă cineva.
Îţi ia maşina, casa, banii, actele, nevasta. Ce apucă! Este şi în funcţie de cât tupeu are. De îndată ce l-ai descoperit şi l-ai fugărit niţel, te lasă în pace. Renunţă şi la pradă. Viaţa lui i se pare mai scumpă decât orice.
Şi decât pantofii, şi decât slujba, şi decât familia. De credinţă, să nu mai vorbim. În Bucureşti nu s-a murit din raţiuni de onoare. De când se ştie, puţinele provocări la duel au sfârşit în tragi-comic sau în grotesc. În Bucureşti, legile n-au speriat niciodată pe nimeni. Dimpotrivă, cel mai adesea au fost făcute şi socotite drept instrumente de executat amărâţi, ţărani şi bieţi provinciali.
Bucureştii sunt marea nenorocire a Maicii noastre România. Fac din ţara noastră un ţinut fără reguli, fără instituţii şi definit deocamdată numai de graniţe şi de câteva personaje de groază. Răul cel mare pleacă tocmai de la istoria neconsistentă a acestui loc. Tot ce poate da oraşul acesta se regăseşte în felul de a fi al celor care lucrează sau conduc Primăria Bucureştilor. Sau Guvernul. Un halomis neeuropean, folositor doar celor care au apucat roluri de conducători. Din nefericire, Bucureştii sunt doar focarul din care s-a întreţinut răul României de altădată. Şi este locul de unde pleacă toată decăderea României de astăzi.
Sursa: editie.ro
Raspunde cu citat
Mesaj iniţiat de Papa Dan
