Săptămâna care precede Paştele anului 2011 a început cu două informaţii legate de modul cum statul, prin puterile sale, exercită autoritate asupra societăţii, implicit faţă de cetăţeanul care o formează pe aceasta (n.n. societatea).


Cu titlul de deschidere, pentru o parte din canalele de comunicare media, apare informaţia potrivit căreia Bercea de la Drăgăneşti a fost trimis în judecată pentru deja… banala tentativă de omor, săvârşită acum câteva luni, împotriva unui nepot, în oraşul Drăgăneşti-Olt. Impresia pentru consumatorul de informaţie este că, în România, se face justiţie. Că, oricât de mulţi bani ai avea, tot eşti bun de plată, pe pământ, nu în gând, pentru faptele săvârşite împotriva comunităţii, împotriva membrilor acesteia. E o gură de oxigen pe care o primeşte o putere a statului, suspectată de o veşnicie şi ceva, că uneori mai trage cu ochii pe sub basmaua ce-i acoperă privirea, împărţind dreptatea, când la unul, când la altul. După nevoi, după buget…


Aş vrea să cred că e aşa, că statul, cu mecanismele sale, începe să lucreze normal, tratând în mod egal semenii aflaţi în diverse raporturi cu acesta. E bine să crezi că lucrurile stau aşa. Iar atunci când mentalul colectiv îşi însuşeşte asta, lumea începe să devină mai normală. Contravenţia şi infracţiunea nu mai devin sporturi naţionale.
Însă, din păcate, ceea ce s-a petrecut cu deosebită preocupare, atenţie, profesionalism - împins chiar la extrem, în cazul Bercea, nu-i decât un zid ridicat din fum. Unul care nu va putea niciodată fi parte a sistemului ce consolidează statul de drept. Asta pentru că, în aceleaşi ziare despre care spuneam mai sus, sau şi din alte canale de comunicare, apare informaţia prin care se diluează alcoolemia lui Ramiro. Tânărul care în iarnă, pe drumul din Pădurea Sarului, inconştient la volan, a ucis un copil de douăzeci de ani, vinovat doar pentru faptul că se afla în locul nepotrivit, la ora nepotrivită. E drept, din culpă. Dar, crimă se numeşte şi acest caz. Faptul că pe drum, într-o anchetă care tergiversează atât cât să dea naştere bănuielilor, apar elemente sfidătoare pentru opinia publică, îi îmbolnăveşte pe părinţii celui pedepsit fără de vină, e un semn că sistemul este în continuare bolnav.

*

E greu acum să încerci să găseşti unde e fisura. Unde este viciul de procedură, cât adevăr e în legenda în care se spune că asistentele de la recoltări de probe biologice au la dispoziţie un timp al lor în care pot înlocui flacoanele luate spre analiză. Cert este că, pe undeva, sistemul lasă intenţionat breşe. Tocmai pentru a permite ca unii să se eschiveze sau să plătească mai puţin pentru faptele lor.
Şi, uite aşa, chit că dosarul lui Bercea a fost instrumentat, impecabil, din cauza alcoolemiei pe care cineva i-a diluat-o unuia care a ucis un om, pentru a-l favoriza spre o pedeapsă mai mică, nu înghit găluşca cu statul de drept ce lucrează cu aceeaşi unitate de măsură pentru toată lumea…



Sursa: gazetanoua.ro