Pedelişti: noi cerem şi ni se va da, noi căutăm şi vom afla, noi batem şi ni se va deschide. Doar nouă! Viitorul nostru este orânduit de Traian, iar nouă nu ne rămâne decât să primim (yes man!) tot ceea ce Traian va voi să facă din noi. Să binecuvântăm, pedelişti, mâna lui cu care uneori pare că ne respinge. Căci, în realitate, mâna Tatălui nostru nu respinge niciodată, ci – dimpotrivă – cheamă, îmbrăţişează şi mângâie… Şi, dacă uneori ne loveşte, să ne amintim că tot mâna unui tată este. Singura noastră grijă să fie aceasta: să adunăm un munte de arginţi, pentru a câştiga şi alegerile ce vor să vie… Fiindcă - nu uitaţi! - totul în această ţară e de vânzare şi de cumpărare!


Să-l iubim pe Traian şi să-i fim lui pe plac. Să-l urâm din toată inima pe Vasile şi pe toţi bourenii, bercenii şi videnii. Pe toţi cei ce se ogoiesc în jurul acestui buldog fioros. Să ne lăsăm în grija lui Traian, care ne iubeşte mai mult decât putem s-o spunem sau să ne închipuim noi. Să nu uităm că, dacă Traian ne-ar judeca după dreptate, nici eu, nici Lenuţa şi nici Robertina (în ciuda faptului că a revoluţionat aritmetica mondială) n-am putea ajunge la Mântuire…
Să facem în aşa fel încât prostia absurdă şi meticuloasă, tălmăceană – să triumfe pe plaiurile noastre mioritice. Să propovăduim hoţia, minciuna, delapidarea, deturnarea tuturor fondurilor europene (vezi cât de magistral a pus botiş-orul nevasta lui Botiş!), nedreptatea şi ura patologică – faţă de poporul acesta limitat.

*

Să facem în aşa fel încât fărădelegile noastre să se sărute cu câştigarea viitoarelor alegeri. Să gustăm cu toţii din anafura şi agheasma pe care ni le administrează, cu generozitate, Traian şi - mai ales -* să ne înfruptăm din banul public, ca dintr-o pulpă de miel, în dimineaţa Paştelui. Fiecare suflet portocaliu trebuie să semene cu sufletul lui Traian, fiindcă noi l-am ales drept păstor pentru vecie. Şi să-l lăsăm să se poarte cu noi cum îi place, fiindcă el este Calea, Adevărul şi Viaţa… De Porumbacu, de Motanul Felix şi de Cârlanul Ponta să nu vă fie frică. Ei sunt obstacole prea mici, atâta timp cât Ochiul lui Traian îi priveghează.


Pedelişti de pretutindeni: să ne punem inimile în palmele lui Traian şi – de ce nu? – sub fustele Elenei din Pleşcoi, această Tereză a murgilor care nechează a răscruce, graţie căreia PDL-ul a învins întotdeauna. În aceste zile pascale, inamicul nostru este poporul român: să otrăvim fântânile în calea lui, să proclamăm gripa aviară, porcină şi ovină şi să-i hăituim pe toţi cei care nu acceptă că, făcându-le rău, le facem, de altfel, Binele Suprem… Răul făcut poporului înseamnă bine pentru noi toţi, cei croiţi după chipul şi asemănarea lui Traian… Trăim în ţara fluturilor, în cea mai bună dintre lumile posibile. Bucuraţi-vă!


Camarazi: temeiul Puterii noastre este Traian! Cu cât noi îi vom dărui mai multă iubire, cu atât el îşi va dispreţui poporul, fiindcă poporul român, pentru noi toţi, înseamnă primejdia fericirii noastre veşnice. Amin!



Sursa: gazetanoua.ro