În urmă cu un deceniu, la o dată de care nu are rost să-mi aduc aminte cu precizie, am avut o discuţie cu Cristi Popescu, patronul afacerii ACA. Atunci, pentru prima oară am înţeles ce se întâmplă cu judeţul Olt. Cu destule elemente pentru acea vreme, afaceristul îmi explica riscul major care începuse deja să afecteze teritoriul administrativ ce poartă numele unui curs de apă. În opinia sa, plecarea zonei de decizie din dreptul unor instituţii publice manifestate cu deplină personalitate juridică în Olt nu se arăta ca un semn bun pentru identitatea fiinţei judeţene.


Timpul a trecut, iar anii parcă au fost clipe. Nu ştiu dacă am mai vorbit de atunci până astăzi cu administratorul companiei la care tocmai am făcut referire, despre fenomenul dezrădăcinării judeţului Olt. Însă, anii trecuţi i-au dat dreptate acestuia, atunci când spunea că dacă nu se intervine de pe plan local vom merge pentru un act banal, pentru o semnătură oficială, pentru o apostilă, la Craiova, la Vâlcea, pe oriunde decât până acum.


Iar cei care au condus judeţul de atunci până astăzi, de stânga, de dreapta, din diverse motive nu s-au opus acestei acţiuni de distrugere a… identităţii judeţene. Aşa au plecat: Drumurile la Craiova, Inspecţia în Construcţii la Alexandria, Apele la Vâlcea, şi lista poate continua cu multe instituţii descărcate de personalitate juridică, transformate în puncte de lucru de către şmecherii de la Bucureşti, oameni ce au tras cu ai lor. Iar dacă nu au întâmpinat opoziţie, cu atât le-a fost mai bine. Ai noştri, stâlpii administraţiei judeţene, numiţi aleşi, cum or fi fost ei, nu au înţeles că dacă spun nu, nu le taie nimeni capul. Pentru conservarea temperaturii de pe şezutul scaunului lor de demnitar public, au acceptat această situaţie.


Şi, acum când se vorbeşte despre înfiinţarea euroregiunilor, în contextul unei propuse reforme a administraţiei publice locale, lucrurile se văd în integralitatea dimensiunii lor, din această perspectivă. Este puţin probabil ca ceva să mai poată fi salvat, ca Slatina să emită, într-un fel sau altul, pretenţii de reper instituţional. Răul a fost deja făcut, în timp, iar de reparat nu prea mai e ce. Ar fi uşor să dai vina pe prefecţii ultimului deceniu, pe preşedinţii de la Consiliul Judeţean, pe parlamentari laolaltă, dar tot nu se mai rezolvă nimic. Judeţul Olt există astăzi pe hartă doar pentru că, în urmă cu ani, cineva a bătut temeinic în perete, un cui de care este agăţată imaginea unui judeţ despre care pe la Bucureşti a început să se vorbească la timpul trecut. Rămâne de văzut, aşa ca o simplă curiozitate, cine va fi cel care va scoate cuiul de la hartă…


Uitasem să vă spun, dacă nu cumva aţi citit între timp: de două săptămâni, orice problemă pe care o aveţi faţă de operatorul de Gaze nu se mai rezolvă în spate la Zahana, ci pe undeva prin Craiova. Unde, sincer, nu ştiu!



Sursa: gazetanoua.ro