Pe vremea comunismului luminos, dar şi după 1989, au suferit mulţi oameni din cauza acestui vătaf de extracţie stalinistă. Şefia lui la ALPROM Slatina, întinsă peste atâtea decenii, a însemnat sfărâmarea şi distrugerea unor idealuri şi conştiinţe omeneşti, a însemnat suferinţă, nenorocire, prostie şi durere. Totul în numele Partidului Comunist, apoi în numele PDSR, PSD, PNŢCD şi, mai nou, PDL, fiindcă acest dihor ateu a cochetat cu toate partidele, pentru a nu-şi muta curul de pe grămada cu bani, pe care a câştigat-o şi o câştigă, fără vreun merit special, decât acela de coadă de topor al comunismului şi al tuturor orânduirilor cripto-comuniste care-au urmat după 1989. Având o imagine atât de nefastă, Gheorghe Stroică ar fi trebuit să-şi cheltuiască milioanele de euro, câştigate - aşa cum spune Gheorghe Atanasescu (una dintre victimele sale), prin acţiuni subversive şi prin dezinformare - în cine ştie ce paradisuri orientale, ca să ne lase dracului în pace…


Din păcate, el a rămas în Slatina noastră şi aşa poluată, înfiinţând - graţie unor structuri securistoide şi turcite - o „fabrică a morţii” (a se citi o topitorie de aluminiu), aşa cum a procedat majoritatea golanilor acestui judeţ care, sub privirea inocentă a organismelor de mediu, poluează, poluează, poluează, câştigând bani cu sacul, fără nicio competiţie dreaptă, fără nicio morală capitalistă, fără niciun Dumnezeu… Ne aflăm însă la ora adevărului şi, de aceea, cu voie sau fără voie, trebuie să-l întrebăm astăzi pe Gheorghe Stroică următoarele. Este adevărat, d-le Comunist, că „fabrica morţii” pe care-o conduceţi funcţionează la toţi parametrii doar noaptea, când slătinenii, în ghetourile lor, se zvârcolesc prin aşternuturi, într-un aer imposibil de respirat? Este adevărat că investiţia d-voastră topeşte şi profile cu capete vopsite, la peste 7500 Celsius, formându-se astfel nişte dioxine periculoase - proces care necesită utilizarea unei instalaţii cu jeturi de apă capabile să reţină particulele poluate, instalaţie care se numeşte Hidrociclon? Este adevărat că folosiţi această instalaţie de spălare de gaze arse, doar atunci când sunteţi supuşi unor controale de mediu, anunţate şi regizate din timp? De ce iese fum numai noaptea de la această „fabrică a morţii”, d-le Gheorghe Stroică? În tot acest timp, slătinenii - în marea lor majoritate - se preumblă ca nişte umbre, respirând tot mai greu şi flămânzind, într-o Slatină unde „băieţii deştepţi” sunt în stare să ne topească - în final - şi pe noi, în cazanele lor sinistre, pentru a ne transforma în săpun, iar din părul nostru (care şi aşa ne cade din cauza poluării) să facă pături pentru muzeele viitorului, pe frontispiciul cărora să stea scris: „A fost odată, aici, Slatina-Auschwitz!”.

*

Cât priveşte pe cei de la Mediu (inspectorat, gardă sau alte organisme), dacă nu au niciun interes pecuniar, de ce nu fac acestor topitorii de aluminiu o monitorizare on-line? Adică, toţi marii poluatori să fie supravegheaţi, 24 de ore din 24, fiecare să aibă un coş receptor de emisii, iar cifrele privind poluarea să fie afişate în oraş, ca să le vadă toată lumea. Nu cumva, aceste „fabrici ale morţii” reprezintă băncile finanţatoare care au sponsorizat şi vor sponsoriza campaniile electorale pedeliste, liberale şi pesediste? Ruşine, ruşine şi iar ruşine…



Sursa: gazetanoua.ro