Ieri (6 mai), s-a împlinit anul de când Traian Băsescu a ieşit pe sticlă şi i-a înştiinţat pe români că le măcelăreşte lefurile şi pensiile, ca singura şi imperativa măsură pentru depăşirea crizei. Ca unic deţinător al adevărului, investit cu drept de viaţă şi de moarte peste poporul său de sclavi, el articula respectivul anunţ pe un ton ultimativ, peste capul executivului şi fără ştirea premierului, cel care, după elementare uzanţe guvernamentale cu putere executivă, era îndreptăţit s-o facă public. La noi, ca la nimenea, guvernul şi Bocul din fruntea-i au rămas muţi zile-n şir, fără vreo reacţie la ucazul lui Băsescu. Apoi, treziţi din năuceală, mititelul şi echipa s-au nevoit în cazne mari, cum să taie, cât să taie, până când să taie, cu 25, cu 15 la sută venituri, pensii, indemnizaţii şi celelalte drepturi. Au urmat halucinantele legi de austeritate croite anapoda, ca să bată, cât de cât, cu indicaţiile şi pohtele absurde ale casapului din dealul Cotrocenilor. S-au iscat, cum era de aşteptat, brambureala şi haosul de nedescris de la Finanţe, din Educaţie, din Sănătate, Administraţie, Armată, de la Muncă şi Protecţie Socială. După respingerea de către Curtea Constituţională a ciopârţirii pensiilor, portocaliii puterii au scos din mânecă majorarea TVA cu cinci puncte procentuale, că vezi Doamne, aşa o să crească într-o veselie încasările la buget. În plus, au decis îndatorarea ţării cu 20 de miliarde de euro la FMI şi Banca Mondială, bani luaţi cu împrumut, ca să întărim sistemul fiscal, să relansăm economia, să investim masiv în infrastructură, să creăm noi locuri de muncă ş.a.m.d.


Totul, pe fondul refrenului „Fraţilor, strângeţi cureaua, acceptaţi calvarul, ca să ne fie mai bine!”. A trecut 31 decembrie 2010, termenul la care lefurile trebuiau să revină la nivelul de dinainte de tăiere, a trecut şi 1 aprilie, cu scăparea de recesiune, s-a scurs şi anul de fentare a crizei. Cu ce ne-am ales? Românii trăiesc mai rău ca în 2010, perspectivele să ieşim din recesiune sunt iluzorii, după spusa majorităţii analiştilor economici. Nivelul de trai şi puterea de cumpărare s-au prăbuşit sub presiunea inflaţiei şi a scumpirilor. În vreme ce grosul populaţiei sărăceşte vizibil, familionul Băsescu, camarila prezidenţială, şleahta patronată de preşedinte, clientela partidului prosperă, rotunjindu-şi conturile bancare. Deşi datoria externă a României a ajuns la aproape 91 de miliarde de euro, în dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii nu s-a investit nimic.

*

Percepţia că mergem într-o direcţie greşită şi că ţara a încăput pe mâna unei clici, a unui sistem clientelar mafiot, avându-l la vârf pe Traian Băsescu, e generală. Răbdarea populaţiei a ajuns la limită. Iubiţii conducători sunt fluieraţi şi huiduiţi peste tot. Ca reacţie de apărare şi prezervare a privilegiilor, puterea îşi asmute serviciile şi jandarmii să stea de veghe cu ochiul şi timpanul, să-i umfle constituţional şi să-i stâlcească în bătaie pe protestatari. „Împreună vom face istorie!” - urla demagogic cândva marinarul. Glorioasă pagină de istorie se scrie azi în gubernia sfidată şi batjocorită de Traian Băsescu!



Sursa: gazetanoua.ro