- EUR
- 4,9765

-
O „dreaptă” strâmbă - PDL
În rumoarea politicianistă a ultimului deceniu s-a tot auzit, scoborând peste electoratul nostru mioritic precum logosul sfânt peste ape, proclamându-şi vocaţia de „dreaptă”, o voce: PDL. O voce care se vrea mesianică şi inconfundabilă pe tărâmul românesc. Să fiu cinstit cu mine şi cu cititorul, eu, unul, nu pricep de ce PDL îşi zice partid de dreapta şi se dă de ceasul morţii să fie perceput ca promotor şi făurar al unei asemenea doctrine! E de-a dreptul comic să constaţi că „fondatorul”, locotenenţii şi epigonii săi, foşti fesenişti sadea şi închinându-se ani la rând la cele trei roze, s-au pomenit deodată într-o noapte străfulgeraţi de idealurile de dreapta. Se ştie cum la momentul acela de răscruce, tătucul Băsescu, înţepenit pe partea stângă a eşichierului, s-a uitat cu ochiul său special spre cealaltă extremă, a văzut că acolo e loc viran, şi-a luat poporul pedeleu, cu căţel, cu purcel, şi l-a strămutat haiduceşte exact pe dreapta. Nici tu doctrină, nici tu program, ci doar eticheta de „popular european”! Se comportă PDL ca un partid de dreapta? Politica, guvernarea lui haotică abundă în măsuri, decizii populiste, etatiste de stânga, în ciuda sloganurilor despre reformă, restructurare, stabilizare macro-economică, pe care le repetă zilnic Boc şi ceilalţi vorbitori ai elitei portocalii.
De câtăva vreme, spaţiul public autohton e animat de apariţia unor mişcări politice care aspiră să se circumscrie unor iniţiative, idei, proiecte doctrinare de dreapta. Una dintre ele, „Albă ca Zăpada”, a făcut vâlvă într-un timp prin PDL. Autorul, Sebastian Lăzăroiu, a avut imprudenţa să vorbească public despre naşterea unui partid imaculat, dorit de electorat, adică diferit de coruptul Partid Democrat-Liberal. Slobozenia la gură l-a costat pe dl Lăzăroiu scaunul de ministru. Nici nu se încheiase bine acest scandal, că însuşi şeful statului a aruncat pe piaţă proiectul „Mişcării populare”. Pedeleii au sărit iniţial să îmbrăţişeze mesajul prezidenţial, în speranţa că „Mişcarea” ar fi umbrela sub care Partidul Democrat-Liberal să se rebranduiască şi să iasă apoi în lume curat şi falnic ca un Făt-Frumos. S-a văzut însă că dl Băsescu bate mai adânc cu această „mişcare” şi că nu prea doreşte s-o paraziteze PDL-ul cu droaia lor de baroni şi mafioţi. Tartorul din deal realizează, cred, că democrat-liberalii sunt cu imaginea la pământ şi că partidul nu mai poate fi un vehicul câştigător în 2012. În lipsă de altceva mai bun, dom’ preşedinte încearcă o ieşire cu „mişcarea” Ioanei Băsescu. În fine, un tânăr politician, Mihail Neamţu, dădea recent de ştire că pune bazele partidului „Noua Republică”. Ce doreşte el cu acest proiect? Un nou stil de a face politică în România, coagularea unei mişcări a tinerei generaţii, care n-a apucat să fie „educată”, antrenată în hoţiile şi potlogăriile la care s-au dedat în anii postdecembrişti partidele, politicienii corupţi şi compromişi în ochii opiniei publice. Teoretic, sună frumos. „Noua Republică” poate fi, în sfârşit, o idee salutară, visul românilor responsabili şi cinstiţi din această ţară, eminamente dezamăgiţi de politicienii şi guvernele de până acum. Să vedem ce-o ieşi din acest proiect!
Cum se vede, e cam înghesuială pe segmentul de centru-dreapta, unde cel mai tare din parcare ar dori să fie PDL. Apariţia altor pretendenţi cu „vocaţie” de dreapta, evident că nu-i convine. Pedeliştii tratează cu răceală şi „Albă ca Zăpada” lui Lăzăroiu şi „Mişcarea” dată în grija Ioanei Băsescu. Cât despre „Noua Republică”, comentariul unui pedelist de frunte, ca Gheorghe Albu, este edificator: „Un nebun aruncă o piatră în apă şi zece înţelepţi se chinuie să o scoată”.
Sursa: gazetanoua.ro