Ovidiu Alexandru Dinu are 23 de ani, iar de la vârsta de trei ani a fost părăsit de către familia sa. Nu şi-a cunoscut niciodată tatăl, iar pe mamă a întâlnit-o în urmă cu câţiva ani. A cunoscut-o abia după ce a făcut propria „investigaţie”, pentru că nu ştia unde locuieşte. Atunci a mai aflat că era singurul copil al familiei, în schimb este trist că nu a reuşit să afle nimic despre tatăl său natural.
Deşi a avut şi o mulţime de probleme de sănătate care l-au ţinut mult timp prin spitale, Ovidiu a reuşit să-şi găsească suficiente resurse pentru a-şi continua studiile şi pentru a se putea întreţine.

În Balş, de la şapte ani

După ce a fost lăsat pe drumuri de familia sa din comuna Coteana, Ovidiu a fost crescut în primă fază în Centrul de plasament „Speranţa” din Slatina, unde a stat până la vârsta de şapte ani, după care a fost mutat în Balş, la Centrul de plasament „Floare de colţ”, unde se află şi acum. Şi-a definitivat cei 12 ani de studiu în oraşul de pe malurile Olteţului, după care, vara trecută, s-a înscris la Şcoala Postliceală Sanitară Generalist Carol Davilla din Slatina, unde s-a integrat între tinerii de vârsta lui, care provin de la şcoli normale.

*

„A fost foarte greu să fac ceva, dar faptul că am fost optimist şi că mi-am dorit să nu las viaţa să treacă pe lângă mine m-a ajutat enorm. Oportunităţile nu au încetat să apară, iar acum pot spune că viitorul meu nu mai pare atât de negru pe cum îl vedeam înainte. Dacă alţii îşi doresc de la viaţă bani, maşini sau vile, eu îmi doresc numai sănătate, pentru că restul vor veni, cu siguranţă, de la sine. Îmi place să învăţ, să nu stau degeaba, să călătoresc şi să sper că voi putea fi un exemplu pentru alţi colegi de-ai mei”, spune cu multă dorinţă tânărul.


Materia care este predată la şcolile speciale este mult mai săracă în informaţii decât cea de la şcolile normale, dar cu toate acestea, Ovidiu a lăsat totul în urmă şi s-a integrat de minune în noul colectiv. Deşi se aştepta să fie marginalizat de către colegii săi, acest lucru nu s-a întâmplat până acum, dar asta se datorează şi faptului că mulţi nu ştiu că acesta provine dintr-un alt sistem.

*

„Tot ce îmi doresc este să fiu tratat ca un oricare alt elev, nu m-aş simţi bine să-i văd pe ceilalţi că mă menajează sau că mă marginalizează. Consider că nu are nicio legătură faptul că provin de la o altfel de şcoală, devreme ce aici ne-au luat pe toţi de la zero”, mai spune Ovidiu.


„Vreau să mă stabilesc în Italia”

Dentiştii italieni, care au trecut şi prin Balş pentru a reface dantura elevilor de la şcolile speciale, au fost atât de impresionaţi de isteţimea lui Ovidiu încât i-au promis că îl vor ajuta să se stabilească în Italia după terminarea şcolii postliceale. Aceştia i-au oferit şi opt zile de neuitat în Italia, unde l-au dus să viziteze mai multe obiective turistice ale locului.


„Cel mai impresionat am fost de zborul cu avionul, întotdeauna mi-am dorit să simt cum este să te afli la înălţimi atât de mari. Am reuşit să strâng nişte bani de la câteva job-uri pe care le am, ba din vânzări de cosmetice, ba din vânzări de produse naturiste de la o firmă la care am ajuns lider pe oraş, după care am cumpărat un bilet de avion dus-întors până în Italia. Acolo m-am întâlnit cu nişte cunoştinţe, după care am contactat şi câţiva dentişti care fuseseră în Balş şi cu care mă împrietenisem aici. M-au îndrăgit pentru că am fost un fel de translator al lor, fiind singurul din şcoala mea care ştia italiană. Am învăţat această limbă singur, din cărţi de italiană fără profesor. Am văzut oraşul Milano, Turnul din Pisa, iar cei de acolo mi-au promis că la anul mă vor lua să petrec alte două luni de vacanţă la ei, iar după terminarea şcolii mă vor ajuta să mă stabilesc acolo. Mi-am propus să văd Roma şi Veneţia, oraşe pe care nu am reuşit să le vizitez în această scurtă perioadă petrecută acolo”, spune tânărul.


Pentru a ajunge în Italia, Ovidiu a renunţat la o parte din raţia de mâncare, din banii pentru haine şi a investit fiecare leu câştigat cinstit din vânzarea de produse naturiste şi de cosmetice. În schimb, acesta a câştigat o şansă pentru un viitor mai bun. Este sigur că în Italia îşi va găsi un loc de muncă din care să câştige suficient pentru a duce o viaţă decentă.

Îndrăgostit de oraşele mari

Ovidiu nu se regăseşte în orăşelul de pe Olteţ, despre care spune că este perfect pentru persoane care sunt mai puţin active decât este el. Acesta preferă oraşele mari, în care oportunităţile sunt mult mai multe.


„Îmi plac oraşele mari, să-ţi dea energie când mergi pe străzi, să ai unde să mergi să bei un suc sau să te plimbi prin parc. De exemplu, de fiecare dată când vreau să beau un suc merg la Craiova şi, chiar dacă dau cu câţiva lei mai mult, consider că merită aceşti bani de drum. Nu mă regăsesc în Balş, iar dacă voi reuşi să mă stabilesc în Italia, cred că voi fi cel mai fericit om din lume”, conchide Ovidiu.


Faptul că este un luptător, că încearcă să se debaraseze de condiţia socială în care a ajuns fără voia lui şi că a învăţat limba italiană singur, din cărţi pe care şi le-a cumpărat din puţinii săi bani, îl face pe Ovidiu un exemplu demn de urmat pentru colegii săi de la centrul de plasament. Dacă va reuşi să îşi ducă la bun sfârşit tot ce şi-a propus nu va fi deloc o întâmplare, ci rezultatul unei lupte crâncene cu propria soartă.



Sursa: gazetanoua.ro