De duminică (16 octombrie), de când la Timişul de Sus, un gipan Mercedes ML, 4x4, călca linia continuă în curbă, intra pe contrasens şi izbea violent un Logan (cu trei pasageri), făcându-l praf, tabloidele de Bucureşti şi televiziunile centrale nu mai contenesc cu relatările obsesive despre groaznicul accident. În acea zi de duminică au mai avut loc astfel de evenimente tragice, cu morţi şi răniţi şi prin alte zone ale României rutiere. Toate au trecut neobservate, ignorate de mass-media sau, cel mult, expediate în prezentări evazive şi pe fugă.
În schimb, carnagiul de la Timişul de Sus, în care au murit trei oameni (toţi din autoturismul Logan) e reluat cu noi şi noi imagini, declaraţii de martor, comentarii, opinii pro şi contra autorului accidentului, nimeni altul decât realizatorul TV Şerban Huidu, de la cunoscuta „Cronică a cârcotaşilor”. Mass-media s-au întrecut în a ne povesti pe larg despre teribila traumă psihică a „cârcotaşului” scăpat teafăr şi nevătămat fizic, despre leziunile soţiei, despre spaima şi ţipetele celor doi copii ai lor... Până şi bona familiei (aflată în gipan) s-a bucurat de tratamentul mediatic demn de o vedetă. Despre cei trei morţi, în primele două zile, aceleaşi mass-media au uitat să ne relateze ceva. Abia într-un târziu am aflat în treacăt cine sunt cei dispăruţi, cum au trăit tragedia rudele. Prim-planul l-a avut şi îl are sărmanul Şerban Huidu, care a captat (cu suferinţele şi regretele lui) toată atenţia, toată compasiunea. În aceeaşi zi, în urbea de sub Tâmpa, clopotele băteau prelung a jale; rudele „ucişilor din culpă” pregăteau cele de trebuinţă pentru înmormântare. Pe ici, pe colo, pe micul ecran, dacă şi-au mai putut face loc câte o secvenţă, câte o imagine fugară despre preparativele trecerii celor trei omorâţi în Timişul de Sus la cele veşnice.


Cât despre groaznicele accidente cu morţi şi răniţi întâmplate în aceeaşi zi de duminică prin alte părţi ale ţării presa n-a prea avut spaţiu sau chef să le mediatizeze, probabil pentru simplul motiv că anonimii implicaţi în ele nu prezentau importanţă. Ce interes puteau stârni ele, prin comparaţie cu ceea ce oferă pentru rating cazul Huidu? În goana nebună după audienţă, cum să piardă televiziunile comerciale un asemenea subiect gras, cunoscut de toată lumea şi să nu scoată maximul de vizionări la ore de vârf din el? Căci, se ştie, radiotelespectatorul va butona frenetic telecomanda şi va sta lipit de micul ecran. Sunt atâtea întrebări care-şi caută răspunsul! E chiar vinovat Şerban Huidu? Scapă de puşcărie? O să dea bani ca să rămână doar cu o condamnare cu suspendare, ca atâţia alţi potentaţi, cu morţi pe conştiinţă, care au fentat detenţia? O să ofere ajutor (bănesc) „umanitar” aparţinătorilor, ca să mai tacă din gură şi să-l mai ierte de păcate? Şi apoi, ce mai pleaşcă, un aşa eveniment pentru OTV-ul lui „DD în direct”. E de aşteptat ca, dintr-o asemenea bombă mediatică, fondatorul „Partidului Poporului” să scoată o poveste fascinantă în zeci de episoade, mai ceva decât aceea a Elodiei Cioacă.


Dincolo de nefericitul episod de la Timişul de Sus, e de luat în seamă trista realitate că România noastră rutieră, răsăriteană şi europeană, e perimetrul cu cele mai numeroase victime (morţi şi răniţi) de pe continent. De cele mai multe ori, vinovaţi sunt morţii, iar autorii scapă cu suspendare, fără o zi de puşcărie. Cazul doamnei Păunescu, soţia poetului şi senatorului Păunescu, care a ucis trei membri ai aceleiaşi familii din Valea Mare (Olt), este edificator.



Sursa: gazetanoua.ro