Alina Matei are 26 de ani, este din Balş şi a absolvit Facultatea de Drept şi Ştiinţe Administrative din cadrul Universităţii de Vest, Timişoara. De doi ani este avocat cu acte în regulă în Baroul Olt, iar de la începutul acestui an se mândreşte cu definitivatul în meseria pe care o practică. Toate reuşitele sale, atât în cadrul facultăţii cât şi cele ulterioare, prin rezultatele foarte bune obţinute la examenul de Admitere în profesie şi cel de Definitivat, au la bază o muncă titanică, dar şi satisfacţia împlinirii unui vis din copilărie.

Ce v-a determinat să alegeţi acest domeniu?
Încă din copilărie m-am văzut să lucrez în avocatură. Am fost influenţată de imaginea pe care o are un avocat în sistemul judiciar românesc, o imagine care îţi conferă o anumită prestanţă şi un respect în faţa oamenilor. Cunoaşterea legii te ajută să te aperi atât pe tine, cât şi pe cei din jurul tău şi îţi permite să îţi aperi dreptatea atunci când îţi sunt încălcate drepturile.

Atunci când aţi ales să studiaţi Facultatea de Drept aţi avut siguranţa că veţi reuşi pe plan profesional?
Nu am avut această siguranţă. Auzisem care sunt criteriile pentru promovarea în avocatură şi în ciuda faptului că am primit numeroase descurajări, am continuat să studiez temeinic în timpul facultăţii sperând că munca asiduă, într-un final, va da şi rezultate. Reuşita în profesie s-a datorat atât ambiţiei, cât şi încăpăţânării de a nu mă abate de la această cale.
Dacă nu ar fi fost Facultatea de Drept, ce alegere aţi fi făcut?
Facultatea de Drept a fost singura alegere. Îmi place ceea ce fac şi dacă ar fi să o iau de la capăt aş face exact acelaşi lucru.

Ce v-a determinat să vă întoarceţi în oraşul natal?
Întotdeauna, pentru mine, Balşul a fost acasă. Îmi plac oamenii, locul, cunosc câte persoane au nevoie de ajutor din partea unui avocat specializat şi am decis să îmi aduc contribuţia la binele acestei comunităţi. Balşul mi se pare locul ideal pentru primii paşi în avocatură. Un oraş mic, în această situaţie, nu reprezintă nici pe departe un dezavantaj, din contră, mă poate ajuta să îmi evaluez cunoştinţele.

Cât de dificilă a fost găsirea unui maestru şi ce rol a avut acesta asupra meseriei pe care o practicaţi?
Faptul că am studiat la o facultate cu prestigiu cum este cea din Timişoara şi am avut rezultate foarte bune a constituit un avantaj. Recunosc că am avut şi noroc, deoarece în momentul în care m-am înscris la examenul de avocatură l-am întâlnit pe maestrul avocat Ion Stancu, care, datorită volumului mare de lucru, avea nevoie de un stagiar. Rolul dumnealui asupra carierei mele a fost unul foarte important, deoarece profesionalismul acestuia şi-a pus amprenta asupra mea.

Care este sistemul de plată pentru avocaţi?
Avocatul este liber profesionist. Acesta nu beneficiază de salariu din partea statului. În baza statutului profesiei de avocat, acesta percepe un onorariu care diferă în funcţie de importanţa cazurilor pe care le tratează. Există numeroase prejudecăţi cu privire la onorariul perceput de avocat. Mi s-a întâmplat să mi se reproşeze de către unii clienţi că este anormal să percepem un onorariu atât timp cât suntem remuneraţi de către stat pentru munca prestată. Această prejudecată este nejustificată, pentru că, aşa cum am mai spus, noi nu avem salarii.

Vă tentează schimbarea macazului spre magistratură?
Nu este exclus acest lucru. Deocamdată sunt la început de drum şi încă nu mi-am trasat foarte clar obiectivele. Voi continua să mă documentez cu privire la magistratură, iar dacă voi considera că această meserie mă reprezintă, mă voi înscrie la examenul de admitere. Deocamdată mă axez pe avocatură.


Ce vă doriţi cel mai mult de la această meserie?
Vreau să ajung un avocat de succes, iar pentru a atinge acest ţel este nevoie de multă muncă, dăruire, perseverenţă şi nu în ultimul rând cazuri câştigate. Reputaţia se dobândeşe cu greu şi se poate pierde cu foarte mare uşurinţă. Profesionalismul se formează cu precădere în sală, în faţa judecătorului. Atunci când eram stagiar mergeam în sala de judecată şi ascultam pledoariile avocaţilor experimentaţi, iar concluziile puse de aceştia au contribuit la formarea mea ca şi avocat. Am fost plăcut impresionată de discursul unui avocat de succes care afirma că, cu cât încerci mai mult să formezi o imagine falsă asupra cazului, cu atât şi judecătorul te va trata ca pe un avocat lipsit de seriozitate şi nu vei mai avea parte de respect.

Credeţi că a fi femeie, în această meserie, este un dezavantaj?
Nu cred că acest lucru reprezintă un dezavantaj. Un exemplu elocvent este desemnarea unei femei ca fiind cel mai bun avocat din ţara noastră. Ana Diculescu-Şova, care este originară din Balş şi care a fost răsplătită cu acest titlu, a demonstrat că poţi avea succes şi într-o lume despre care se spune că este numai a bărbaţilor. Şi ea a pornit din acelaşi oraş mic şi a reuşit să se impună, aşa că o consider un model demn de urmat.

Reprezintă* avocatura o meserie sigură pentru viitor?
Eu văd avocatura ca pe o meserie pentru o viaţă. Chiar dacă nu este uşor să pătrunzi în această tagmă, odată intrat eşti singur în măsură să îţi construieşti propriul drum. Este o meserie sigură atâta vreme cât nu te abaţi de la normele pe care ţi le impune. În ceea ce priveşte latura materială, este bine ştiut faptul că avocatura îţi poate oferi o viaţă decentă. Desigur, şi acest lucru depinde de perseveranţa în muncă.

Sunteţi mulţumită de sistemul juridic românesc actual?
Cred că justiţia merge într-o direcţie bună. Dacă este să privim la cenzura de dinainte de ’89, se poate spune că au avut loc progrese majore în ultimii ani şi în ţara noastră. Avocatul se bucură de libertate în ceea ce priveşte alegerea cazurilor şi maniera în care vrea să îşi abordeze procesul de apărare a clientului şi drepturile cetăţenilor ajung într-adevăr să fie respectate.

Unde vă vedeţi peste cinci ani?
Cu siguranţă, mă văd lucrând tot în justiţie. Singura diferenţă, cred eu, va consta în experienţa acumulată, pentru că fiecare caz îmi va aduce noi cunoştinţe şi noi provocări care mă vor ajuta să progresez în meseria pe care mi-am ales-o. Fiecare lege însuşită este un câştig, iar fiecare caz câştigat este o nouă treaptă urcată în ierarhia avocaţilor de succes. Eu voi continua să muncesc cu aceeaşi determinare, să-mi pregătesc sârguincios cauzele pe care le am de susţinut şi să îmi reprezint aşa cum trebuie fiecare client care se bazează pe potenţialul meu. Sunt sigură că, într-un final, toate acestea mă vor plasa acolo unde îmi este locul.

Vedeţi în compromis un mijloc de a vă atinge ţelul?
Compromisul este cel care, de cele mai multe ori, distruge reputaţia unui avocat. Nu în compromis văd eu modalitatea creării unei cariere solide, ci în onestitate, respect şi stăpânirea legilor. Desigur, avocatul trebuie să fie şi maleabil atunci când situaţia o impune. Încăpăţânarea poate fi o virtute, dar şi o piedică pe care şi-o poate pune singur.

Se poate reuşi în avocatură şi fără „pile”?
Avocatura nu se dedică cu precădere absolvenţilor de drept „piloşi”. Atunci când intri în sala de judecată trebuie să ai cel puţin cunoştinţele de bază ale acestei meserii, cunoştinţe care sunt acumulate prin studiu şi nu prin „pile”. Aşadar, se poate reuşi fără pile, dar cu mult efort depus în timpul anilor de facultate. Avocatura este o meserie care necesită studiu îndelungat pentru a ajunge să progresezi şi în care ai de învăţat toată viaţa. Fiecare caz aduce o noutate, fiecare client poate aduce un alt client, iar fiecare secundă petrecută în sala de judecată aduce noi experienţe.



Sursa: gazetanoua.ro