Compromisuri in dragoste?

P.S. n-am suportat niciodata fazele alea in care intre doi oameni care formeaza o relatie (sentimentala,sexuala,etc) se baga familia (a ei sau a lui)
cele mai de cãcat faze,am vazut copii dati afara din casa ca n-au vrut sa ii dea liber partenerului
uite...pentru aia care chiar gandesc si nu posteaza doar cu "da mane,asa e,ca bine le zici" : hai sa discutam pe tema amestecului parintilor/prietenilor intr-o relatie amoroasa ....incluzand ambele situatii,si cand s-a terminat prost si bine[/QUOTE]

eu cred ca traim inca vremuri primitive,cu casatorii de convenienta,cu santaje sentimentale de gen "daca nu te desparti de ea,te dezmostenim" .daca te loveste "norocul" ca familia partenerului tau sa fie una dupa acest model...e clar ca relatia se va termina urat pt ca se aduna prea multe frustrari si la un moment dat si dragostea se mai stinge si apar reprosurile.cel mai bine e ca familia sa stea deoparte si sa lase copiii sa-si faca singuri viata,chiar daca asta inseamna sa-si mai ia si suturi in fund.

Mesaj iniţiat de ali

da, pot sa spun ca am facut si compromisuri , dar nu-mi pare rau decat ca am facut prea multe pentru cine merita prea putin , dar atunci cand iubesti nu ai cum sa-ti dai seama de lucrurile astea , esti orb iubirea are etapele ei , trebuie doar sa fi mandru ca poti iubi si poti darui iubirea ta, sa respecti anumite lucruri indiferent ce s-ar putea intampla si sa traiesti impacat cu tine in primul rand .. mereu dupa ploaie vine vremea buna si atunci cand te astepti mai putin ti se pot intampla lucruri minunate asta e, cu un compromis , cu bucurie , cu tristete, cu lucruri bune sau rele , se construieste zi de zi viata fiecaruia ..
Sa aveti bafta !!!!!

ce spui tu mi se pare desprins din filme si nu cred ca are nicio treaba cu viata reala. cum sa nu regreti ca ai investit sentiment si ganduri bune pentru o persoana ce se dovedeste pe masura ce trece timpul ca nu merita nimic? de cand am devenit noi ca oameni niste fiinte altruiste carora ne place sa ne pierdem timpul si nu regretam greselile pentru ca au avut ca fundament niste sentimente frumoase? tocmai pentru ca am iubit pe cineva, tocmai pentru faptul asta ca am incercat sa dau ceva frumos as regreta mai mult ca nu a fost apreciat. ce e aia iubire fara raspuns? ce e aia iubire de dragul de a simti sentimente unilaterale? aia nu e iubire , aia e prostie.
prostii ca dupa ploaie vine si vremea buna, clisee ce se spun si nimeni nu le crede pentru ca nu sunt adevarate.

Si oamenii singuri pot face compromisuri atunci cand aleg sa se dedice carierei doar pentru a nu se mai lasa raniti sau atinsi de iubire. Multi vin dupa relatii esuate , cu sau fara compromisuri, si aleg o singura cale pentru a-si uita trecutul,insa intr-o poveste de dragoste este nevoie de multa diplomatie pentru a face un compromis;de a sti ceea ce e de schimbat si ce nu e de lasat .
Ceea ce credem ca putem face in numele " iubirii",sa fie de fapt,o mare greseala
ce ne poate duce la despartire.Eu ,de exemplu,sunt "transanta" ;compromisurile pot sa mai astepte

da,as merge pana in panzele albe

Daca tot vorbim de compromisuri, macar dati un exemplu ceva in legatura cu ceea ce ati facut, ca sa pricep si eu la ce anume va referiti; criteriile de apreciere sunt diferite de la individ la individ,m asadar, ce considerati voi compromis?
Voi incepe eu cu exemplul, dar trebuie sa mentionez ca nu regret nimic. La momentul respectiv pareau deciziile corecte, nu m-a pus nimeni sa aleg, a fost hotararea mea sa procedez astfel, drept urmare iata-ma aici mai fericita ca niciodata.
Asadar:
- am renuntat la posibilitatea de a face ultimii doi ani de liceu in Norvegia
- nu am plecat la ASE la Bucuresti
- am renuntat la jumatate din bursa din Olanda (3 luni in loc de 6)
- am facut 8000km cu autocarul in 6 luni
Mentionez ca persoana pentru care am facut chestiile astea nu mai face parte din viata mea de ceva vreme

Voi incerca totusi sa privesc partea amuzanta a pamfletului tau, desi trebuie sa te intreb draga pddm, vorba lu' Moromete, "pe ce te bazezi"? Experienta personala?

Da,am fost si sunt dispusa sa fac compromisuri,am si facut,cariera in momentul asta este pe locul 2 si tot asa va fi in continuare,asta pt k nu ma impiedica nimic sa fac ce imi place.Si daca ar trebui sa renunt la ocazia vietii mele dpdv profesional pt k ar modifica relatia in vreun fel sau altul,as renunta cu mare placere,pt ca nu se compara nimic cu a avea pe cineva adevarat langa tine in toate momentele vietii.Poti sa ai si sa faci de toate,sa muti muntii din loc dar daca nu ai cu cine sa-i cutreieri,degeaba.

Cel putin asa e la mine.

Mesaj iniţiat de Nicole

Da,am fost si sunt dispusa sa fac compromisuri,am si facut,cariera in momentul asta este pe locul 2 si tot asa va fi in continuare,asta pt k nu ma impiedica nimic sa fac ce imi place.Si daca ar trebui sa renunt la ocazia vietii mele dpdv profesional pt k ar modifica relatia in vreun fel sau altul,as renunta cu mare placere,pt ca nu se compara nimic cu a avea pe cineva adevarat langa tine in toate momentele vietii.Poti sa ai si sa faci de toate,sa muti muntii din loc dar daca nu ai cu cine sa-i cutreieri,degeaba.

Cel putin asa e la mine.

Mesaj iniţiat de Nuzzo_mafiotul

as face orice compromis,nu conteaza,numai ca sa fie bine,

de acord cu voi, cand ai persoana iubita langa tine nu mai ai nevoie de nimic

daca iubirea e reciproca se merita sa faci daca nu ,mergi inchis

as face,dar cu anumite limite..

Da, as merge pana in panzele albe.
Sunt genul de persoana care ofera totul si cere totul.

Da,as merge pana in panzele albe.
Dar depinde si de persoana iubita.

daca va fi vreodata sa fac compromisuri, se va intampla dupa ce o sa ma insor, adica nu prea curand