Obraznici sunt părinții care nu își duc copilul la grădiniță. Asta am auzit-o, azi, de la un cadru didactic. M-a pus pe gânduri pentru câteva secunde, dar mi-am revenit. Prefer să fiu obraznică decât să-mi asum riscul de a transforma copilul într-un robot căruia i se va spune, continuu: nu ai voie lângă colegul tău, azi nu cântăm, stați la distanță, nu pune mâna pe față, stai doar la măsuța ta, etc.
Nu știu dacă va pierde foarte mult, nu știu nici măcar ce va pierde, căci până la această dată (10 septembrie, ora 15.00) nu știm cum va funcționa grădinița. Și mulți părinți sunt în această situație. Întreabă în stânga și în dreapta și nu știu ce decizie să ia. Sunt șanse mari ca după prima zi de grădiniță, în cazul nostru, după o pauză de aproximativ șapte luni, activitatea de acolo să stârnească teamă și implicit refuzul de a se mai duce.
Directorii unităților de învățământ și educatorii sunt nevoiți să se descurce cu ce au. Cu același spațiu, cu același număr de personal și fără prea multe speranțe că lucrurile se vor așeza. „Normal că nu este normal, dar ce să facem?! Noi nu avem putere”, spun voci dintr-o realitate diferită de cea văzută de președinte și de Guvern. Și de Anisie care, dacă ar fi călcat în unitățile școlare, nu ar mai fi atât de zâmbitoare.
Aș întreba-o pe această doamnă, ce pot face educatoarele în următoarea situație: Clasă cu 10 băncuțe, 25-26 de copii, dintre care 20 vin la grădiniță cam tot timpul? Cum să respecte, doamna, distanța? Ce decizii să ia în astfel de cazuri? Cum vor sta la masă într-o încăpere sufocantă și în condiții normale de activitate? Ce poate face o singură îngrijitoare pentru 20 de copii? Părinții pot fi liniștiți, așa cum le cereți? Încrezători?!
În școli, situația este cam aceeași. Învățătorii și profesorii speră că nu se vor îmbolnăvi. Și-ar dori să se facă teste, dar au fost deja informați că dacă vor să se testeze o pot face cu bani din propriul buzunar.
Cel mai trist este că pentru acest început de an școlar s-au făcut nu doar planuri, ci s-au scris reguli. A fost întocmit un regulament. Unul care nu se va putea aplica niciodată, din foarte multe cauze. Sunt lipsuri multe. Și nu sunt de acum și nici nu știm când și dacă se vor rezolva.
