Unitate suport Covid în timpul pendemiei, pentru pacienții cu afecțiuni neurologice și psihiatrice, Spitalul de Neuropsihiatrie Craiova a revenit în prezent la o activitate oarecum normală. Echipa de conducere a decis să nu renunțe, totuși, la anumite reguli tocmai pentru siguranța bolnavului și, implicit, a personalului instituției. Despre proiectele aflate în desfășurare, despre cele din viitor, despre deciziile cu privire la a externaliza sau nu anumite servicii și despre programe în care sunt înscriși pacienți cu diverse probleme medicale cronice, am discutat, în cadrul unui interviu, cu managerul unității spitalicești, Anca Tudor.
Reporter: Pandemia Covid a schimbat situația multor spitale din țară. Ce s-a întâmplat în unitatea condusă de dumneavoastră? Acum s-a revenit la normal? Ce au învățat medicii, asistenții, personalul instituției?
Anca Tudor, directorul Spitalului Clinic de Neuropsihiatrie Craiova: După pandemia Covid, fiecare dintre noi a învățat să prețuiască ce avem noi mai de preț…sănătatea. Consider că sănătatea este cel mai important dar pe care îl avem și, în urma acestei pandemii, toți am constat acest lucru. La ora actuală, spitalul nostru încă este suport Covid pe cazuri de neurologie și de psihiatrie, însă cu numărul de paturi mult diminuat față de structura inițială. Încă testăm cazurile suspecte. Din fericire, în ultima perioadă, nu am mai avut cazuri confirmate. Secțiile de Neurologie și de Psihiatrie își desfășoară activitatea ca și până acum. Fiind secții de acuți și în timpul pandemiei și-au desfășurat activitatea oarecum normal, însemnând că acele cazuri de urgență s-au internat. Evident, acum se internează și acele cazuri care sunt la limita acute-cronice. Funcționează foarte bine, chiar într-un ritm alert, spitalizarea de zi, pe Secția Neurologie și pe Recuperarea Neurologică pentru că sunt multe cazuri cronice care în perioada pandemiei au avut de suferit. În acea vreme, secțiile de cronici nu au funcționat la capacitate maximă. În prezent, pacienții au reluat viața pe care o aveau înaintea pandemiei.
Rep.: Medicii fac față situației din prezent?
A.T.: Pe secțiile de cronici, cadrele medicale au ținut legătura și telefonic cu pacienții. Acum, oamenii vin la proceduri, la kinetoterapie. Tocmai de aceea am hotărât să ne bazăm pe această spitalizare de zi. Având această alternativă, secțiile de cronici nu funcționează încă la capacitate maximă. Este mai bine și pentru pacienți și este un lucru oarecum bun și pentru noi, spitalul, din punct de vedere al cheltuielilor.
Rep.: Pe secțiile de acuți?
A.T.: Acolo, capacitatea este aproape de maxim, ca și internări. Avem foarte multe cazuri, nu știu dacă în urma pandemiei sau pur și simplu aceasta este evoluția noastră umană, dar sunt foarte multe cazuri pe neurologie. Se observă, de altfel, o creștere a numărului de cazuri și în Secția Psihiatrie. O parte dintre persoanele care a avut Covid, știut sau neștiut, a rămas cu o afectare. Avem multe cazuri de depresie. Au scăzut categoriile de vârstă. Sunt și mulți copii. Avem compartimente pentru copii, pe neurologie și psihiatrie. Chiar am stat de vorbă cu doamna doctor Matican și spunea că au crescut atât ca număr, cazurile, cât și ca diagnostic. S-au înmulțit aceste situații, dar cu ajutor medical se rezolvă.
Rep.: Și cu implicarea părintelui. De fapt primul pas acesta ar fi…
A.T.: Da, este important să se adreseze medicului. Este important să fim precauți și să ne adresăm specialistului.
Rep.: Ați angajat personal în timpul pandemiei, pe perioadă determinată?
A.T.: Nu am fost nevoiți să facem acest lucru. Avem doar cazul unui medic infecționist, dar este vorba despre un contract de prestări servicii de dinainte de pandemie. Ne-a ajutat foarte mult acest lucru.
Rep.: În privința proiectelor unității spitalicești, ați avut în desfășurare, în timpul pandemiei? Sau ați avut, le-ați oprit și le-ați reluat?
A.T.: Am avut un proiect mare pe fonduri europene care ne-a ajutat foarte mult să trecem peste această perioadă. Este un proiect care ne-a permis să dotăm spitalul cu tot ceea ce înseamnă dezinfectanți, materiale sanitare, aparatură medicală la nivelul spitalului nostru. Programul a demarat undeva în 2020 și l-am și încheiat zilele acestea. În prezent, suntem în curs de a intra într-un nou proiect, tot pe fonduri, pentru achiziționarea unei stații de oxigen, aceasta reprezentând chiar baza unui proiect viitor, respectiv înființarea unei Secții de Terapie Intensivă sau măcar un compartiment de acest fel în cadrul spitalului. Este absolut necesar și am observat și în timpul pandemiei. Noi am fost spital suport pentru cazuri ușoare, dar când s-a depășit situația, eram suport și pentru cazuri grave. Am realizat că o Secție de Terapie Intensivă ne lipsește, nu doar pentru situația Covid, ci și pentru cazurile de neurologie.
Rep.: A funcționat vreodată o astfel de secție aici?
A.T.: A fost la un moment dat o inițiativă. Nu este ușor, ce-i drept, să o înființezi, dar trebuie să începem de undeva. Prima etapă, baza, este să avem acea stație de oxigen.
Rep.: La câte paturi sperați?
A.T.: Avem în structură un număr de șase paturi de terapie acută neurologică, dar nu ne ajută foarte mult. Ne dorim o secție de terapie intensivă cu medic de terapie, cu tot ceea ce presupune o astfel de secție. Intenționăm să transformăm aceste șase paturi pe care le avem și să luăm încă patru de pe secții, să avem o secție cu 10 paturi.
Rep.: Financiar vorbind, ce ați luat în calcul? Minister, primărie, sau poate ajutor din partea ambelor instituții?
A.T.: Noi suntem în administrarea Primăriei Craiova care, vreau să vă spun că ne-a susținut extrem de mult. Se observă acest lucru la nivel de unitate. Banii pe care primăria ni i-a alocat pentru investiții se revăd în cadrul spitalului. Din acest punct de vedere, am avut întotdeauna sprijin și dorim să mulțumim. La ora actuală, investiții majore în cadrul spitalului nostru nu mai sunt de făcut. Noi suntem în faza de întreținere. Partea de Terapie implică sume importante de bani. Vom vedea, poate, și posibilitatea accesării unor fonduri europene.
Rep.: Legat de activitatea spitalului, cum ați primit ideea acelor chestionare pe care le completează pacientul? A numărului de telefon ce poate fi apelat? I-a deranjat cumva pe colegii dumneavoastră, medici, asistente, infirmiere?
A.T.: Eu îmi susțin foarte mult colegii, echipa din jurul meu, însă sunt obiectivă. Evident că și la noi în spital au mai fost probleme. Au fost probleme de comunicare, nu la nivel foarte ridicat însă. Au fost cazuri răzlețe, pe care însă nu ni le mai dorim pentru că, da, se poate să fie totul foarte bine. În privința cadrelor medicale, în spitalul nostru au avut condiții extraordinar de bune de muncă, salariile nu au întârziat niciodată, cu tot cu sporuri, fapt pentru care nu există niciun motiv să se comporte știu eu cum cu un pacient.
Rep.: Situații grave semnalate prin completarea acelor chestionare? Sau vreun apel?
A.T.: O singură dată mi s-a semnalat că cineva a cumpărat medicamente. A fost însă subiectiv totul. Eu am și explicația. Noi suntem spital de monospecialitate, fapt pentru care nu putem asigura toată gama medicamentoasă. Sunt pacienți care vin cu tot felul de afecțiuni și nu putem asigura toate medicamentele. Pe parte de neurologie, noi nu am avut discrepanțe. Sunt mulțumită că în urma acestor chestionare, până acum, nu a trebuit să luăm măsuri administrative.
Rep.: Telefonul funcționează?
A.T.: Pe noi ne-a bucurat și această hotărâre. Am afișat în salon că se poate suna la acel număr. Practic, acest telefon le reamintește cadrelor medicale, asistentelor sau infirmierelor, modul în care trebuie să se comporte. I-am rugat pe colegii mei, dacă apar situații în saloane, în relația cu pacienții, să noteze toate aceste aspect, să facă un referat, pentru a cunoaște și eu situația în cazul în care pacientul sună și transmite problema resimțită de dumnealui. Comunicarea dintre noi este esențială. Țin foarte mult la acest aspect.
Rep.: Puneți preț și pe comunicarea cu pacienții?
A.T.: Frecvent merg pe secții, singură, fără echipă medicală. Stau de vorbă cu fiecare bolnav. Întreb despre cum i se par condițiile și acolo unde a fost cazul am ținut cont de sfaturi, de păreri. De exemplu, o doamnă ne-a sugerat că ar fi foarte bine să servim masa în caserole. Am revenit în birou, am discutat cu echipa. Între timp, au ieșit două bucătărese la pensie și am găsit bani. Practic ce dădeam pe salariile doamnelor respective, sunt banii pe care îi dăm pentru caserole. Și am decis să servim masa, dimineața și seara, în caserole. La bucătărie este și o problemă cu personalul și astfel am ajutat în acest sens. Era presiune cu spălatul vaselor, ca timp vorbind. Acum au doar vasele de la prânz și este mai bine.
Rep.: În privința hranei pacientului, cum ați resimțit creșterea alocației?
A.T.: Noi mergem pe varianta bucătăriei interne. De când a crescut alocația pentru hrana pacientului, bolnavii sunt mai mult decât uimiți. Nu cred că într-un spital se poate mânca atât de bine. Au mic dejun foarte bun, gustare la ora 10.00, prânzul cu două feluri de mâncare și desert, unii iar au gustare la 16.00(diabet n.r.), masa de seară și ea este foarte bogată. Pacienții sunt extrem de mulțumiți. Nu am fost niciodată tentată să externalizez acest serviciu. La spălătorie, avem contract cu o firmă, totul merge perfect, dar pe partea de masă mi se pare mai riscant și prefer să fie intern, să avem un control asupra a ceea ce presupune acest serviciu.
Rep.: Revenind la infrastructură, ce ne spuneți despre beneficiile zonei de relaxare înființate? A fost o idee bună?
A.T.: Exact în spatele Secției de Psihiatrie, avem această zonă cu plante, copăcei, cu băncuțe, mese de șah, masă de tenis. Bolnavii cu afecțiuni psihice ies aici însoțiți și da, pentru dumnealor contează foarte mult mediul ambiant. Această zonă a fost făcută la inițiativa personalului din secție și pot spune că are extreme de multe beneficii pentru pacienți. Petrec timp de calitate, afară, un altfel de timp decât cel petrecut în salon.
Rep.: În privința Programului Național de Screloză Multiplă, acesta mai funcționează?
A.T.: Acest program a debutat la solicitarea Asociației Pacienților cu Screloză Multiplă, de aici din Craiova. A debutat în sprijinul pacienților care erau înscriși în program fie la Timișoara, fie la București. Pentru ei, deplasarea era un chin. Am făcut toate demersurile și, credeți-mă, că a fost o luptă extrem de grea la momentul respectiv. Este un program prin CNAS. Doamna doctor Albu se ocupă de el și totul funcționează bine. Pacienții primesc, lunar, medicamente, sunt văzuți de către o comisie, și astfel nu mai fac drumul, pentru acest lucru, în alte orașe. De la 17 pacienți, cât au fost inițial, am ajuns la 150 de pacienți/lunar. Din păcate, numărul pacienților este în continuă creștere. Toată Oltenia vine, acum, la noi pentru că le este mult mai bine cu distanța. Medicii care derulează programul sunt extraordinari, responsabilitatea este mare, nu primesc nimic în plus, ci derulează totul în timpul programului de lucru și în baza salariului.
Rep.: Ce trebuie să știe aparținătorii pacienților spitalului? Se permit, nu se permit vizite? Pe ce variantă mergeți, în prezent?
A.T.: Suntem într-o variantă mixtă. Preluăm bagaje și le ducem pacienților, în anumite intervale orare, pentru majoritatea pacienților, dar unde sunt cazuri grave și medicul decide că aparținătorul poate să intre, intră fără niciun fel de probleme. Este nevoie de acordul medicului curant sau al celui de gardă. Încă nu am dat posibilitatea tuturor aparținătorilor să intre în spital. În urma consultărilor cu medicul nostru epidemiolog, am ajuns la concluzia că acest mod de a funcționa este cel mai bun pentru noi, momentan. Vedem ce va fi în viitor și vom lua decizia potrivită pentru a funcționa fără riscuri.
