Adrian Cioroianu, fostul Ministru de Externe al României (în perioada 2007-2008), a fost invitatul de astăzi, din cadrul Întâlnirilor Spectator, la Teatrul Național „Marin Sorescu”. Tema conferinței a fost „Istoria ca teatru – de la Iulius Cezar la Nicolae Ceaușescu”.
Pe parcursul prelegerii, Adrian Cioroianu a stat în picioare. Înainte de oratorie, a apucat microfonul cu hotărâre, iar apoi își mai arunca privirea din când în când, pe bilețelele pe care avea notate ideile. Pe masa de lângă el stătea, printre reportofoane și un pahar cu apă, cea mai recentă carte a sa: „Epoca de aur a incertitudinilor”.
El mărturisește că legătura dintre teatru și istorie apare atunci când merge cu plăcere să vizioneze o piesă, și redescoperă câte ceva din propria meserie, accea de profesor de istorie.
Ideea întâlnirii a constat în câte o paralelă între o piesă de teatru preferată și o secvență din viața reală care să aibă oarece similitudini. „Fiecare nație are teatrul pe care îl merită. Își are soarta încriptată în piesele reprezentate pe scenă”, a afirmat fostul Ministru de Externe. A găsit o asemănare între „Livada cu vișini” de Anton Cehov, în care apare un personaj parvenit, un oligarh și astfel de oameni care au apărut și în Europa, după destrămarea URSS-ului. I-a dat exemplu aici pe Boris Berezovski și Roman Abramovici, ambii afaceriști ruși.
„Americanii nu au vrut să mai repete o greşeală”
Istoricul Cioroianu a amintit și de moartea lui Osama Bin Laden, și despre inițiativa americanilor de a nu arăta imagini cu teroristul decedat. „Americanii au spus că nu vor să repete greșeala pe care au făcut-o cu Che Guevara pe care l-au martirizat oferind imagini cu trupul neînsuflețit. Sunt bucuros să aflu că oamenii mai și învață din greșelile trecutului”.
Fără infatuarea pe care mulți foști sau actuali miniștri o arată în zilele noastre, Adrian Cioroianu și-a salutat fosta dirigintă, foști colegi de liceu și oamenii din presa locală, cărora le-a scris câteva rânduri pe cartea sa, la finalul întâlnirii.
Diana Zamfir
