Originile Uniunii Europene sunt strâns legate de cel de-al Doilea Război Mondial. Europenii erau ferm hotărâţi să se asigure că războaiele sângeroase duse de țări vecine, că masacrele şi distrugerile la care au fost martori în timpul celui de-al Doilea Război Mondial nu se vor mai repeta niciodată.
Astfel, scopul creării Uniunii Europene a fost acela ca, în urma celui de Al Doilea Război Mondial, să asigure pacea între popoarele europene învingătoare și cele învinse și de a le apropia, facilitându-le colaborarea de pe poziții egale în cadrul unor instituții comune. La 9 mai 1950 Declarația Schuman propunea instituirea Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului, care a devenit realitate prin Tratatul de la Paris de la 18 aprilie 1951. Acesta a creat o piață comună a cărbunelui și a oțelului între cele șase state fondatoare (Belgia, Republica Federală Germania, Franța, Italia, Luxemburg și Țările de Jos). Uniunea Europeană a fost creată pentru a realiza obiective politice, pe care s-a angajat să le îndeplinească prin cooperare economică.
Înainte de acel moment, într-o perioadă de 70 de ani, între Germania și Franța avuseseră loc trei războaie.
Din 1950 au trecut peste 60 de ani, timp în care cetățenii Uniunii Europene nu au mai fost martori ai vreunui război intern. Astăzi, un război între Germania și Franța este de neconceput. Acest lucru arată cum, prin eforturi bine țintite și către construirea încrederii reciproce, dușmani istorici pot deveni parteneri apropiați.
Parlamentul European, alături de celelalte instituții europene, acționează constant în favoarea respectării valorilor fundamentale ale UE.
În anul 2012, Uniunea Europeană a primit Premiul Nobel pentru Pace ca recompensă pentru susținerea unor cauze majore precum pacea, reconcilierea, democrația și drepturile omului în Europa.