de Alexandru Politic
După rânduiala bisericească, săptămâna în curs este Săptămâna Patimilor, adică perioada de la Florii până în Sâmbăta cea Mare inclusiv. Conform rânduielilor canonice, în această săptămâna se ajunează până spre seară, iar caracteristica esenţială sunt Deniile.
Comparând rânduielile canonice, cu cele de zi cu zi din viaţa românului de rând, săptămâna asta, a Patimilor, se repetă, din nefericire, cam de sub acelaşi scenariu, de 52 de ori pe parcursul fiecărui an calendaristic.
Ce face românu’ nostru?
Păi, în fiece seară, după ce ajunează (adică posteşte) toată ziua, dar nu din credinţă, ci din nepuţinţă financiară, se pune la masă şi manâncă după posibilităţi. Din nefericire, din ce în ce în ce mai mulţi români ajunează de luni până vineri şi abia spre sâmbătă şi duminică mai pun de o ciorbă şi un oscior cu oareşce zgârgi pe el.
Fiind în pragul acestei sărbători creştine, nu dorim să-i introducem în discuţie pe cei care ne provoacă durerile: de cap, stomac, inimă, ficat, buget etc.
Ei sunt acele Iude care, cu dementul lor zâmbet electoral, ne creeză migrenele de zi cu zi şi nefericirile personale şi familiale. Dar ”berbecii” noştri îl fac invidios chiar şi pe Iuda: pe lângă faptul că ne trădează pe noi, atât individual, cât şi în formă de grup (populaţie), se dedau la toate josniciile posibile, pentru confortul lor personal, în a distruge, sărăci şi vinde pe nimic minunata noastră ţară – România.
Nu ştiu cum ne vede Dumnezeu, dar, din sărăcie, frică şi neputinţă, tindem să devenim cel mai credincios popor de pe pământ. Majoritatea românilor, împovăraţi de datorii, taxe, impozite, biruri, accize, este cu buzunarul gol, și nu poate să facă altceva decât să ridice ochii spre cer și să zică: ”Doamne Ajută-mă!” sau ”Ajută-mă Doamne, să trec şi peste hopul ăsta!”
Din neamul dacilor liberi şi a ceea ce unii spun a fi fost cel mai mare regat de pe pământ, înainte de Hristos, şi anume Regatul Daciei sub conducerea lui Burebista, am ajuns să fim o ţară la ”răscruci de drumuri” din care în ultimii 200 de ani s-a înfruptat cine a vrut şi cine n-a vrut, fără a da nimeni, niciodată, socoteală pentru nenorocirile pe care ni le-au adus.
Mai nou – unde eşti tu, Ţepeş, Doamne? – vedem cum unul din capii României de astăzi deplânge soarta borfaşilor, puşcăriabililor şi a celor care au devalizat ţara, ba, mai mult, declarându-se apărătorul lor într-un slogan anacronic: ”Dreptate până la capăt !”. Care dreptate, a cui dreptate şi pentru cine această ”strâmbă” dreptate?! Pentru o mână de puhavi, deveniţi deontologi politici după una sau două campanii electorale în care au cotizat şi s-au făcut purtătorii de mesaje afişate ale unor manipulatori politici care după ”succesurile” înregistrate le aruncă firimiturile dintr-un ciolan naţional la care aderă doar cei care sunt lăsaţi puţin mai liberi din lesă.
Guvernările post-decembriste şi guvernanţii care s-au succedat au ”meritul” de a ne fi transformat în cel mai religios şi credincios popor, într-o Europă în care, din 2012, zece state s-au declarat cu populaţie atee.
În această Săptămână, una de mare însemnătate în rândul credincioşilor, nu ne rămâne decât să nutrim speranţa că Dumnezeu o să vadă sacrificul poporului ăsta român şi să ne dea şi nouă Sfînta Lumină a Căii Drepte.
În rest, Doamne Ajută şi Paşte Fericit, dragi craioveni, olteni şi români!
Paşte fericit şi liniştit alături de toţi cei dragi, în jurul unei mese îmbelşugate!
