Şi eu ce câştig?

Şi eu ce câştig?

653
0
DISTRIBUIȚI
1 Stea2 Stele3 Stele4 Stele5 SteleVoteaza

Duminică seara, două televiziuni au dezbătut un subiect comun: controversatul dar foarte accesatul film “Dacii – Adevăruri tulburătoare”, al lui Napoleon Slăvescu, apărut pe blogul lui Daniel Roxin.

La discuţii în studio au participat pe unul din programe, realizatorii, doamna Corina Drăgotescu şi Cătălin Striblea şi o parte din realizatorii filmului, printre care profesorul Iscru şi generalul în rezervă Chelaru. Pentru cine nu ştie sau nu a văzut filmul pe internet, acesta prezintă un punct de vedere care poate părea ciudat, dar se bazează pe unele date istorice şi argumente destul de solide, care din păcate pentru unii, dacă pot fi acceptate sau nu tine de deschiderea fiecăruia, dar nu pot fi negate.

Istoria este de fapt o sumă de date transmise mai mult sau mai puţin obiectiv de unul sau mai multi martori oculari sau apropiati ai epocii, date retranscrise de istorici, interpretate şi acceptate sau nu în mod diferit de oameni diferiţi la moment diferite. Aşa se face că chiar şi marele Ştefan al nostru este văzut sau judecat diferit de cronicarii nostrii cei mai de seamă, Miron Costin şi Ioan Neculce, pentru că făceau parte din partide diferite. Iată deci că acelaşi eveniment sau aceeaşi personalitate poate fi văzută diferit de oameni diferiţi iar mesajul este diferit şi se transmite diferit. Pe cine să crezi ?

Întorcându-ne la subiectul dezbaterii, mi s-a părut uneori în timpul emisiunii că revăd filmul “Procesul Maimuţelor” renumitul film care a lămurit pe toată lumea că Darwin a avut dreptate în a sa carte “Evoluţia speciilor”. Îmi amintesc filmul l-am văzut pe când eram copil şi teoria lui Darwin mi se părea imbatabilă. Era clar pentru toţi că acesta este răspunsul la marea întrebare privind geneza. Între timp ştiinţa a evoluat şi s-a ajuns la concluzia că teoria lui merge pănă la o treaptă dar accidentul genetic nu poate explica multitudinea de diferenţe dintre organisme, regnuri şi specii, deci este practic imposibil ca atâtea accidente să se întâmple într-un timp relativ scurt al evoluţiei şi mai ales pe calea cea mai fericită. Nu intru în amănunte. Cert este că acest mare “adevăr” a avut viaţă scurtă şi şi acuma este din ce în ce mai contestat, ba chiar în unele şcoli nici nu se mai învaţă decât aşa ca fapt istoric. Ce e de reţinut este reacţia “societăţii”, a lumii ştiinţifice la apariţia fiecărei teorii. De cele mai multe ori neîncredere, blamare, teamă, nesiguranţă, ironie, atac vehement, contestare, consternare, dar şi entuziasm şi măcar curiozitate.

Acest film, care ne spune practic că poporul român NU ARE CA TATĂ PE TRAIAN ci este un unchi al lui Traian, CĂ DE FAPT romanii lui Traian sunt urmaşi ai lui Eneea, aşa cum spune Virgiliu, iar Eneea era trac, deci limbajul comun nu pleacă de la Romani, de la latini ci latinii aveau la bază limba tracilor. Este o teorie care nu schimbă practic sensul istoriei noastre, nici rezultatul războaielor daco-romane dar ne face să căutăm mai mult şi mai adânc în originile neamului. Argumentele filmului pot fi acceptate sau nu, dar oricum filmul a avut aproape 500 de mii de vizualizări şi bomba continuă să sară.

Discuţiile purtate pe marginea sa au fost însă din partea realizatorilor emisiunii de o factură aşa de slabă încât m-am întrebat ce caută aceşti oameni acolo şi de ce se uită lumea în gura lor. Trec peste faptul că îi întrebau câte ceva pe cei care realizaseră filmul şi când vedeau că vin cu argumente îi întrerupeau şi treceau pe alte comentarii sau idei, trec şi peste faptul că ei personal nu au avut nici o contribuţie la lămurirea subiectului, mă opresc la faptul că au avut o replică atât de idioată – să îmi fie iertat termenul dar nu am găsit altul mai bun – încât mă întreb ce caută prin televiziune. Doamna Drăgotescu neavând nici un argument pentru a contracara afirmaţiile unui Chelaru documentat şi doct nu găseşte altă rimă şi întreabă fără să realizeze ce stupizenie îi iese din gură: “Bine, dar eu ca om de rând ce câştig din chestia asta, care este diferenţa că mă trag din romani sau romanii se trag din traci ?” Întrebarea, e adevărat, este atât de neaşteptată încât Chelaru nici nu i-a răspuns. Doamna Drăgotescu ar fi vrut ca după acest lucru să înceapă să curgă lapte şi miere prin râurile din România sau să primească comoara lui Decebal. Nu pot crede că o persoană care pretinde că face educaţie socio-politică poate fi atât de subţire, pentru că indiferent dacă întrebarea a fost pusă aşa din lipsă de argumente, într-o încercare de a arăta că, şi dacă ar fi aşa soarta românilor nu se schimbă, deci subiectul nu mai merita discutat, sau chiar era curioasă dacă îi va fi mai bine după ce a aflat că Romanii au furat de la noi, nu noi de la ei, întrebarea este tot penibilă. Iar domnul Striblea a preluat-o şi a încheiat misiunea cu ea, într-o încercare de a ridiculiza teoria. Este una din cele mai dezamăgitoare emisiuni la care am asistat, pentru că nu mă asteptam la atâta lipsă de deschidere şi spirit obtuz. Realizatorii emisiunii au dovedit că acolo unde argumente nu sunt, nimic nu e.

Fiecare poate accepta sau nu punctul de vedere al celor ce au realizat filmul poate avea o opinie pro sau contra, mai mult sau mai puţin argumentată sau corectă, dar să vii cu asemenea gulgută pe post este ruşinos. Ascundeţi-vă undeva doamna Drăgotescu şi domnule Striblea, nu mult, cam până se lămureşte subiectul sau până se descoperă cele 97% părţi încă nedescoperite din siturile din zona Orăştie.

Concluzia mea este că televiziunea respectivă a abordat subiectul nu pentru a lămuri ceva sau a informa lumea cu ceva nou ci pentru a face rating, pentru că au văzut că a fost urmărit de jumătate milion de români pe net. Acesta este câştigul pe care îl aştepta doamna Drăgotescu.

Acum o lună am luat la mine la grădină un individ cam la 28 de ani să mă ajute la lucru la grădină. Discutând cu el mi-a povestit că a crescut la Casa Copilului, că părinţii, de fapt mama lui era din Sadova şi dacă pot să îl ajut să o găsească. El era un om săcac locuia încă la o asociaţie umanitară de profil, era clar că după 20 de ani, mama lui poate nici nu mai ştia de el, oricum nu o interesa, dar el ar fi vrut să o cunoască. Probabil doamna Drăgotescu dacă ar afla această dorinţă a omului ar întreba ce ar avea el de câştigat din asta, ce conta cine îi era mama când el a crescut la Casa Copilului? Cred că trebuie să fii în pielea lui ca să poţi răspunde la întrebare şi trebuie să te cheme Corina Drăgotescu, ca să o pui. • Autor: Neacşu Marin

Dacii – Adevaruri tulburatoare (documentar)

 

Sursa: http://radicaldedolj.info/



Spune-ti parerea

Pentru a putea lasa comentarii logheaza-te cu contul CraiovaForum folosind formularul din partea dreapta sau Inregistreaza-te daca nu ai cont.