Ar trebui să fie un loc în care curăţenia să fie cuvântul de ordine, dar spitalele doljene rămân repetente la capitolul igienă. Încă de la intrare, simţul olfactiv te avertizează că ceva nu este în regulă. Nu, nu miroase a clor sau a dezinfectant, ci a mucegai amestecat cu ”parfumul” câtorva tratamente. După ce înaintezi pe holuri îţi dai seama că albul pereţilor, uşilor şi caloriferelor s-a transformat de-a lungul timpului într-un gri cenuşiu, îmbătrănit. Timpul a fost neiertătoar, la fel ca lipsa interesului din partea celor ce ar trebuie să întrețină acest loc.
Curat murdar! 
Împinşi de boală şi de dureri, pacienţii trec peste aceste detalii sperând ca măcar serviciile medicale să fie unele de calitate. Dacă în urma consultaţiei, bolnavul nu scapa doar cu o reţetă, de cele mai multe ori necompensată, şi are ghinionul de a rămâne în spital, internat, se va lovi de un mediu total neprielnic sănătăţii lui: patul, deloc confortabil, ruginit la colţuri, a cărui lenjerie pare a fi desprinsă din cele mai îndepărtate timpuri, dulapul cu sertare unde pacientul îşi depozitează mâncarea, de cele mai multe ori vine la pachet cu o familie de gândaci care se dezvoltă armonios cu mâncarea de regim. Geamuri mizerabile, tâmplarie mâncată de igrasie. Totul pare un vis urât, dar este de fapt realitatea pe care o prezintă acest spital, care pare mai degrabă un bătrân muribund și nu un aparat de resuscitare.
Haos încă de la intrare
Lista neagră a bacteriilor rezistente şi a stafilococilor neprietenoşi nu se încheie aici. Grupurile sanitare vin în completarea imaginii dezolante a întregului spital. Toalete urât mirositoare cu vase ruginite vin la pachet cu uşi de care ţi se lipeşte măna şi care, pe alocuri, găzduiesc şoareci şi gândaci. Să nu mai vorbim despre săpun și hârtie igienică sau despre posibilitatea de a face un duș cald atunci când ești internat cu săptămânile. Frigiderele insufieciente, chiștoacele aruncate la fiecare colț de hol și mucegaiul, găsit la tot pasul, vin în completarea deprimantului tablou.
Nici sălile de aşteptare nu sunt mai primitoare. Canapelele rupte, crăpate, prin care se întrezăreşte căptuşala vătuită şi arcurile ce străpung pielea te determină să-ţi aştepţi rândul în picioare. Totodată, echipamentul care ajută la transportarea pacienţilor ce nu se pot deplasa, cum ar fi tărgi sau cărucioare, şi acestea sunt puse sub amprenta neiertătoare a timpului. Ce îi rămâne pacientului de făcut într-un astfel de loc? Doar să înghită în sec și să aibă răbdare.
Condiții decente, la privat 
În mod evident, toate aceste detalii sunt în defavoarea sănătăţii pacientului slăbit de boală, dar mai ales în cazul celor care trebuie să stea cât mai feriți de astfel de locuri: copiii.
Există şi situaţii fericite în care pacienţii işi pot permite să plătească un serviciu medical privat pentru a beneficia de condiţii mai bune. Însă, pentru a se bucura de condiţii civilizate, pacienţii trebuie să scoată din buzunar sume nu tocmai modice, iar cei care îşi permit acest lux sunt destul de puţini. În cea mai mare parte, bătrânii sau oamenii care provin din mediul rural aleg să apeleze serviciile precare ale unui spital de stat.
Spitalul Județean de Urgență, un tablou înspăimântător 
Toată această imagine desprinsă parcă dintr-o altă lume se regăseşte în Spitalul Județean de Urgenţă, Craiova, cea mai mare unitate medicală din Oltenia. În urma unei scurte vizite rămâi doar cu un gust amar al întregului tablou apocaliptic ce te îndeamnă să îţi repeţi periodic analizele şi să invoci Divinităţii rugăciuni repetate pentru a nu ajunge să te reîntorci într-un astfel de loc.
Spitalul Județean Craiova a reușit să facă celebru acest oraș, putând concura cu brio la concursul ,,Cel mai de groază spital”. Unitatea nu a mai fost renovată de peste 20 de ani, conducerea reușind doar să cârpească câteva saloane și să vopsească câteva noptiere cu ajutorul deținuților. În plus, din donații și sponsorizări venite din mediul privat sau prin acțiuni caritabile organizate de diverse fundații au fost reabilitate câteva secții. Însă, clădirea ar trebui renovată din temelii, lucru care ar costa mai bine de 15 milioane de euro.
De menționat că în spital sunt lucrări neterminate de câțiva ani. Secția de Obstetrică-Ginecologie ar fi trebuit să fie modernizată în urmă cu patru ani, însă în prezent lucrările se află în același stadiu, de șantier. Din această cauză, Clinicile de Neonatologie şi Obstetrică-Ginecologie sunt supraaglomerate.
Adina Bechet și Nicoleta Vărzaru
Raspunde cu citat
